Sistemul financiar al României

TC1.Structura sistemului financiar al României

1)Instituţii specializate în activitatea financiară în România : organizare, competenţe şi funcţionalitate

În România sistemul financiar se prezintă ca un ansamblu de relaţii financiare ce se manifestă în procesul complex de constituire, distribuire şi utilizare a fondurilor băneşti-financiare. Acesta poate fi interpretat sub mai multe aspecte şi anume :

a) ca un sistem de relaţii economice, în expresie bănească, prin care se vehiculează resurse financiare;

b) ca un sistem de instituţii care participă la organizarea relaţiilor, la constituirea şi distribuirea fondurilor, precum şi la elaborarea, executarea şi controlul planurilor financiare;

c) ca un sistem de fonduri de resurse financiare ce se constituie în economie la anumite eşaloane şi se utilizează în scopuri precis determinate;

d) ca un sistem de finanţare a economiei;

e) ca un sistem de planuri financiare (instrumente de conducere şi reglare), care reflectă anumite procese prevăzute a se produce în economie, în cursul unei perioade de timp determinate;

Independent de aceste nuanţări ale conceptului de sistem financiar, acesta reprezintă un ansamblu de elemente sau categorii financiare, caracterizat prin legături organice între componentele sale, care-i imprimă un caracter unitar, de sistem.

La soluţionarea problemelor financiare participă o multitudine de organe, care fac parte din sistemul democraţiei reprezentative, din autoritatea administrativă sau constituie organe specializate ale puterii executive ori compartimente financiare în întreprinderi şi instituţii, după caz. Din categoria organelor democraţiei reprezentative fac parte organele puterii centrale şi locale de stat. Parlamentul şi consiliile judeţene, municipiile, orăşeneşti şi comunale, sub directa îndrumare a acestor organe funcţionează organele administraţiei de stat, centrale şi locale : Guvernul, ministerele, alte organe centrale ale administraţiei de stat, prefecturile şi primăriile.

Din categoria instituţiilor financiare specializate fac parte : Ministerul Economiei şi Finanţelor, Curtea de Conturi, Banca Naţională a României, Comisia Naţională a Valorilor Mobiliare (CNVM), Societăţile de servicii de investiţii financiare (SSIF), Societăţile de asigurări şi reasigurări, Consiliile locale, dar şi Regiile autonome, societăţile comerciale cu capital de stat şi instituţiile publice. Compartimentele financiare funcţionează în ministere şi alte organe centrale ale administraţiei de stat, în prefecturi şi primării, precum şi în întreprinderi şi instituţii.

Ministerul specializat în conducerea activităţilor financiare se regăseşte, în majoritatea ţărilor ca Minister al Finanţelor (Publice), dar şi sub forma unui minister cu sarcini mai extinse, cum este în prezent cazul României (Ministerul Economiei şi Finanţelor). În calitate de organ al administraţiei publice centrale de specialitate, subordonat Guvernului, acest minister are un rol de sinteză, aplică strategiaa şi programul Guvernului în domeniul finanţelor publice; exercită administrarea generală a finanţelor publice, asigurând utilizarea pârghiilor financiare şi valutare în concordanţă cu cerinţele ecomiei de piaţă şi pentru stimularea iniţiativei agenţilor economici.

În prezent, Ministerul Economiei şi Finanţelor îndeplineşte următoarele funcţii :

a) de strategie, prin care se asigură elaborarea strategiei de punere în aplicare a Programului

de guvernare în domeniul finanţelor publice, precum şi elaborarea strategiilor şi a programelor privind creşterea economică în industrie, energie, resursele minerale, industria de apărare, promovarea exportului, precum şi a politicilor din domeniul economic;

b) de reglementare şi sinteză, prin care se asigură elaborarea cadrului normativ şi

instituţional necesar pentru realizarea obiectivelor strategice din domeniul finanţelor publice, din domeniul economic şi din celelalte domenii conexe : recuperarea şi conservarea energiei, recuperarea instalaţiilor, reciclarea materialelor şi gestionarea resurselor materiale, restructurarea şi dupa caz, privatizarea operatorilor economici care funcţionează sub autoritatea Ministerului Economiei şi Finanţelor;

c) de reprezentare, prin care se asigură, în numele statului român şi al Guvernului României,

reprezentarea pe plan intern şi extern în domeniul său de activitate;

d) de aplicare a prevederilor Tratatului de aderare a României la Uniunea Europeană pentru

domeniul financiar, fiscal şi economic;

e) de elaborare şi implementare a politicii bugetare şi a politicii fiscale a Guvernului;

f) de corelare a politicii fiscale şi bugetare cu celelalte politici economico-sociale;

g) de coordonare a relaţiilor bugetare cu Uniunea Europeană, precum şi a contractelor cu

structurile comunitare, din punct de vedere administrativ, în acest domeniu;

h) de administrare a veniturilor statului;

i) de contracte şi administrare a datoriei publice;

j) de administrare a resurselor derulate prin Trezoreria Statului;

k) de exercitare a controlului financiar public intern, inclusiv a auditului intern;

l) de asigurare a evidenţei centralizate a bunurilor ce constituie domeniul public al statului;

m) de elaborare şi supraveghere a cadrului legal în domeniul contabilităţii;

n) de coordonare a asistenţei financiare nerambursabile acordate României de Uniunea

Europeană şi de statele membre ale acesteia;

o) de coordonare a utilizării asistenţei financiare nerambursabile acordare României de către

Uniunea Europeană prin fondurile structurale şi de coeziune;

p) de administrare financiară a fondurilor PHARE, ISPA (Instrumentul pentru Politici

Structurale de Pre-Aderare) şi SAPARD (Special Accesssion Programme for Agriculture and Rural Development);