Sistemul fiscal al Republicii Moldova

Introducere

Serviciul Fiscal de Stat este un sistem centralizat de organe fiscale, inclusiv activitatea funcționarilor fiscali care dețin funcții în aceste organe, orientată spre exercitarea atribuțiilor de

administrare fiscală, conform legislației fiscale; este un organ de stat, activitatea căruia este

orientată spre asigurarea încasării impozitelor, taxelor și altor plăți obligatorii la buget, care

sunt îndreptate ulterior la dezvoltarea statului, asistența și protecția socială a populației.

Serviciul Fiscal de Stat este o instituție publică care interacționează zilnic cu cetățenii și agenții economici din Republica Moldova, prin urmare, măsurile administrative aplicate de către

funcționarii fiscali sunt privite ca parte componentă a politicii guvernamentale. Administrația

fiscală are obligațiunea de a facilita activitatea cercurilor de afaceri prin stabilirea unei

proceduri de raportare clare și cuprinzătoare, modernizarea procedurilor de control fiscal prin

reducerea numărului și majorarea eficienței, combaterea corupției în rîndurile funcționarilor

fiscali și asigurarea transparenței adecvate a activității Serviciul Fiscal de Stat.

Politica de administrare fiscală spre care tinde Serviciul Fiscal de Stat este îndreptată către comoditatea contribuabililor, minimizarea costurilor activităților de raportare fiscală a mediului de afaceri, soluționarea problemelor de ordin fiscal cu care se confruntă contribuabilii, toate acestea direcționînd spre majorarea civismului fiscal.

Veniturile fiscale constituie contribuția majoră la buget, iar Guvernul RM se

concentrează atît pe nivelul de colectare a acestor venituri, cît și la implementarea măsurilor

moderne, corecte și coerente de administrare fiscală.

În acest scop este necesar ca Serviciul Fiscal de Stat să-și impună o misiune cuprinzătoare, priorități, obiective și plan de implementare a acestora, o reformă majoră în administrarea fiscală, ce este necesară în deosebi în situația actuală, implementarea căreia conduce la beneficii atît pentru țară, cît și la beneficii instituționale. Necesitatea schimbărilor calitative în administrarea fiscală sînt dictate și de diversificarea relațiilor și formelor de cooperare, perfecționarea mecanismelor de management și a proceselor tehnologice, dezvoltarea tehnologiilor informaționale, dar și pentru menținerea competitivității în raport cu progresele mediului de afaceri.

I. Serviciul Fiscal ca istorie și etapele de perfectionare

Decenii de-a rîndul sistemul fiscal autohton s-a dezvoltat paralel cu cel al URSS, dupa aceleasi legi, principii si regulamente, cuprinzînd atît drepturile, cît si obligatiile, responsabilitatile inspectoratelor fiscale. În RSSM, ca si în URSS, a fost stabilit un sistem strict centralizat de calculare si încasare în buget a impozitelor si altor plati percepute de la întreprinderile si organizatiile de stat, cooperativele agricole si de producere, precum si de la populatie.

Primul document despre crearea inspectoratelor fiscale de stat orasenesti si raionale este cel cu numarul 68 din luna martie 1990, aprobat de Sovietul Ministrilor al RSSM. Tot atunci, pe lînga Ministerul Finantelor, si-au început activitatea anumite subdiviziuni fiscale, dar care nu intrau în componenta organelor financiare locale.

Începînd cu anul 1991, în republica a început sa se aplice propria legislatie fiscala, tinîndu-se cont de specificul economiei si interesele bugetare nationale. La 15 februarie, de exemplu, Sovietul Suprem adopta Legea privind prioritatile dezvoltarii sociale a satului si complexului agroindustrial, în care se prevad particularitatile impozitarii beneficiului întreprinderilor, însotite de o lista suplimentara de înlesniri, acordate acestor gospodarii.

În aprilie 1992 a fost adoptata Legea cu privire la investitiile straine. Astfel, a fost prevazut un sir de scutiri de impozit pe beneficiu pentru întreprinderile mixte cu investitii straine. Ulterior au fost introduse anumite modificari care au simplificat considerabil ordinea acordarii lor, întreprinderile

La 17 noiembrie 1992 Parlamentul adopta Legea privind bazele sistemului fiscal. Aceasta lege determina principiile economice, juridice si organizationale generale de constituire a sistemului fiscal, prevede tipurile impozitelor si competenta organelor puterii de stat, drepturile si obligatiile contribuabililor, responsabilitatea organelor fiscale, apararea contribuabililor, raspunderea pentru încalcarea legislatiei. Sistemul fiscal e voluminos, prevede 10 impozite generale de stat si 10 locale, numarul carora ulterior creste.

De la 2 decembrie 1992 intra în vigoare Legea privind impozitul pe beneficiul întreprinderilor. Impozitului sînt supusi toti agentii economici - persoane juridice de pe teritoriul Republicii, indiferent de formele de proprietate si de cadrul juridic, inclusiv întreprinderile cu investitii straine, asociatiile si organizatiile internationale care îsi exercita activitatea dețantreprenoriat nemijlocit sau prin intermediul reprezentantelor permanente si filialelor.