Sistemul Instituțional al Uniunii Europene

CAP 1

Sistemul instituţional al UE – prezentare generală

Pentru crearea şi dezvoltarea ei, comunitatea avea nevoie de un cadru instituţional propriu. Tratatele programatice ale Uniunii au creat diverse instituţii, completând de-a lungul evolutie sale, configuraţia sistemului său instituţional. În general, aceste instituţii sunt de mai multe categorii: deliberative, executive, consultative sau jurisdicţionale. De asemenea, plecând de la modul de funcţinare, instituţiile pot fi interguvernamentale sau supranaţionale.

Unii autori, consideră instituţiile “grupuri de reguli durabile şi cursive ( formale şi informale) care dau indicaţii asupra comportamentelor, emit constrângeri asupra statelor şi conturează nişte aşteptări.”

Sistemul instituţional e conceput ca un ansamblu coerent de structuri ideatice si organizatorice care asigură existenţa şi funcţionarea comportamentală fie a diferitelor laturi care compun Uniunea, fie a ansamblului acesteia. UE, fiind o structura integraţionistă europeană, nu poate exista şi funcţiona fără un sistem instituţional propriu nevoilor sale. Aceste nevoi sunt multiple: decizionale şi executive, legislative şi de control, economice, sociale şi politice, de reprezentare în relaţiile internaţionale, etc.

Instituţiile europene sunt de mai multe categorii: deliberative, executive ,consultative şi jurisdicţionale.

Există două concepte cu privire la posibilele tipuri de instituţii:

- instituţii interguvernamentaliste: Consiliul European şi Consiliul Uniunii Europene.

- instituţii supranaţionale :Parlamentul European şi Comisia Europeană.

Rolul asumat de către instituţiile comunitare în desfăşurarea mecanismelor comunitare diferă în raport cu funcţiile pe care le indeplinesc la nivelul Uniunii. Însă funcţiile nu sunt indeplinite de câte o singură instituţie, doar pe principiul separaţiei puterilor, mecanismul decizional comunitar încercând să răspundă unor necesităţi complexe. Astfel, următoarele instituţii intervin în mecanismul de decizie comunitară pe următoarele funcţii:

Funcţia decizională

Consiliul European - este organul decizional suprem al comunităţii.

Consiliul Uniunii Europene - decide prin modalităţi de vot specifice.

Parlamentu European - decide împreună cu Consilul, în cadrul procedurii de co- decizie.

Funcţia legislativă

Consiliul Uniunii Europene – adoptă acte normative.

Parlamentul European – intervine prin proceduri legislative specifice.

Funcţia executivă

Comisia Europeană – are rol central, prin competenţe proprii sau delegate de Consiliu.

Funcţia de control

Parlamentul european – control politic asupra Comisiei şi Consiliului Uniunii Europene.

Comisia Europeană, Parlamentul European, instituţiile jurisdicţionale – control juridic.

Funcţia internaţională

Comisia Europeană – iniţiativă şi negocierea tratatelor internaţionale

Parlamentul European – intervine prin aviz conform şi consulare.

Tabel nr. 1 Tratatele care au creat instituţii comunitare

Instituţie Tratatul care creat instituţia

Parlamentul European

Comisia Europeană

Consiliul Uniunii Europene

Curtea de Justiţie

COREPER

Curtea Auditorilor

Comitetul Economic şi Social

Comitetul Regiunilor

Banca Centrală Europeană

Ombudsman Tratatul de constituire CECO

Tratatul de constituire CECO

Tratatul de constituire CECO

Tratatul de constituire CECO

Tratatul de fuziune a celor 3 Comunităţi

Tratatul de la Roma

Tratatul de la Roma

Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht

Tratatul de la Maastricht