Speculațiile bursiere - piața de capital

Orice economoie nationala, indiferent de nivelul sau de dezvoltare, este caracterizata de existenta si functionarea unor piete specializate unde se intalnesc cererea si oferta de active financiare necesare dezvoltarii in cadrul firmelor , a productiei de bunuri si servicii.

Piata de capital a aparut din necesitatea obiectiva a utilizarii capitalurilor disponibile si de dezvoltare a economiei capitaliste in conditiile unor capitaluri limitate. In timp, aceasta s-a dezvoltat si perfectionat, prezentandu-se astazi intr-o forma deosebit de complexa. In acest proces s-a observat existenta unei posibilitati de realizare a unor operatiuni speculative care s-au dezvoltat sistematic, astfel incat in prezent acestea constituie un segment in expansiune in cadrul operatiilor de pe piata de capital. De aici rezulta interesul, cat si importanta pe care o acorda agentii economici din orice tara, operatiilor speculative.

In prezent, speculatia considerata componenta indispensabila a functionarii echilibrate a unei piete de capital dezvoltate trebuie nu doar acceptata, ci si reglementata astfel incat efectele pe termen lung ale acestui gen de operatiune sa nu afecteze integritatea pietei si realizarea functiilor sale. Desigur, asemenea probleme, acum ca si in trecut, nu sunt vazute de toata lumea in acelasi mod, dar speculatia ca parte a pietei de capital ramane importanta. Pentru unii a devenit o adevarata ocupatie, pentru altii e „izvorul minunilor”, din care se formeaza sau cresc propriile lor capitaluri, iar pentru alta categorie de oameni, cu viziuni mai critice asupra modului cum societatea intelege sa „fabrice” bogati si bogatie reprezinta o indepartare de economia reala cu efecte perverse apreciabile si nu intotdeauna fara temei.

Piata de capital are ca principal rol echilibrarea in conditii de maxima eficienta a cererii si ofertei de capital. Poate mai mult decat pe orice alta piata, speculatia ca operatiune de sesizare a oportunitatilor de investitie are un rol primordial in realizarea unui echilibru intre actorii pietelor financiare. Fondurile speculative au rolul de a sesiza dezechilibrele pietei, de a regla nivelul dobanzilor sau al cursurilor bursiere.

In mod particular, piata bursiera recunoaste speculatia ca un ingredient obligatoriu pentru o buna functionare a acesteia. Scopul final al operatiunilor bursiere il reprezinta in fapt plasamentele in valori mobiliare.

Aceste plasamente imbraca forme principale:

a) plasamente simple;

b) arbitraj cu valori mobiliare;

c) operatiuni de acoperire (hedging);

d) speculatii bursiere.

Plasamentele simple se refera la investirea capitalurilor disponibile (ale persoanelor particulare sau ale firmelor) pe pietele bursiere prin cumparare-vanzare de valori mobiliare.

Prin arbitrajul de valori mobiliare se urmareste obtinerea de castiguri printr-o succesiune de plasamente, dar de sensuri diferite si practic consta in a cumpara o valoare imobiliara pe o piata bursiera unde cursul ei este mai scazut si a o vinde apoi simultan sau imediat pe o piata unde cursul respectivei valori este mai ridicat.

Arbitrajul este considerat ca fiind fara risc si de aceea investitorul se poate multumi si cu castiguri mici. Spre deosebire de speculatie, arbitrajul se bazeaza pe cursurile unor valori mobiliare deja cunoscute si nu pe previziuni si astfel nu se poate solda in principiu decat cu castig.

Acoperirea riscului sau hedging-ul este acea operatiune bursiera prin care cel ce le initiaza urmareste sa se acopere contra riscurilor modificarii cursurilor valorilor sale mobiliare. Hedging-ul inseamna, in fapt, protectia valorilor mobiliare ale investitorului in conditiile unei piete instabile si nu obtinerea de profituri. Astfel, prin operatiile de hedging se evita pierderile, dar se anuleaza si sansele de a obtine profit.

Chiar daca scopul hedging-ului difera fata de cel al speculatorilor, tehnica de realizare este aceeasi. Precum in cazul unei speculatii unde unul din partenerii implicati castiga, iar celalalt pierde, in cazul hedging-ului pierderea este transferata, dar se transfera si castigul.

In mod practic, hedging-ul se desfasoara astfel: paralel cu operatiunile bursiere de vanzare-cumparare expuse riscului, cel ce doreste sa se acopere va initia tranzactii bursiere speculative de acelasi fel si in aceleasi conditii, dar de sens invers.

Astfel, cumparatorul unor valori devine si vanzator speculator pentru aceleasi valori, respectiv vanzatorul devine si un cumparator speculator.

Speculatiile bursiere sunt operatiuni de vanzari-cumparari succesive de titluri financiare prin care se urmareste obtinerea de profituri din diferentele de curs. Principiul care sta la baza speculatiilor bursiere este cel al oricarei afaceri: cumpara ieftin si vinde scump (buy low, sell high).

Ceea ce caracterizeaza speculatiile bursiere sunt profiturile urmarite de catre speculator si riscul pe care acesta si-l asuma in cunostinta de cauza. Acest risc deriva din faptul ca evolutia cursului nu poate fi anticipata cu certitudine de catre speculator. De multe ori, se face greu diferentierea intre plasamentele simple si speculatie.

Desigur, obiectivele urmarite sunt altele. Prin plasamentele simple, se urmareste obtinerea de venituri si siguranta investitiei. Cu toate acestea, un plasament simplu, prin care s-au cumparat titluri in scopul pastrarii lor, devine o speculatie daca acestea se vand rapid in scopul obtinerii de profit. La fel si invers, asa cum surprindea foarte plastic marele speculator si expert financiar George Soros: „O speculatie nereusita, devine o investitie”.

Speculatorii sunt de mai multe feluri:

a) cei care speculeaza variatiile de curs de la o zi la alta;

b) cei care speculeaza fluctuatiile de curs fata de media inregistrata pe o anumita perioada;

c) speculatorii pe termen lung, ce vizeaza variatiile de curs inregistrate pe perioade mai mari de timp (luni, ani);

d) speculatorii permanenti.

Obiectivul oricarui speculator este de a maximiza profitul activitatii sale pe bursa din orice tranzactie bursiera pe care o efectueaza si asteapta ca acest lucru sa se intample ca rezultat al riscului pe care si-l asuma. Datorita acestui lucru, speculatorul nu-si va pune probleme de etica si spre exemplu „va scapa” de titluri in care el personal nu mai are incredere si le va plasa unor investitori mai putin avizati.