Stabilitatea Financiară și Moneda

Introducere

Capitalismul pare a fi cel mai eficient sistem economic, al carui reglaj însă, în lipsa unor reglementări adecvate, determină apariţia crizelor financiare şi economice. Termenul de criză apare ca element cheie pentru prima dată în teoria lui Marx şi este asociat cu o tranziţie bruscă către o recesiune economică. Perioadele de criză, caracteristice capitalismului, încurajează intensificarea conflictelor şi a nesigurantei agenţilor economici, având costuri economice şi sociale importante.

Problema principală care apare este dificultatea găsirii mijloacelor de prevenire a crizelor şi a modalitaţilor de diminuare a costurilor lor. Soluţiile implementate în trecut pot fi sau nu soluţii aplicabile în prezent deoarece contextul economic şi financiar este întotdeauna altul.

Frecvenţa crizelor financiare a crescut şi mai mult pe fondul intensificării procesului de globalizare, sistemele financiare cunoscând profunde transformări sub acţiunea puternicei miscări de inovare tehnologică si liberalizare a pieţelor. Capitalurile circulă instantaneu şi în forme tot mai sofisticate pe pieţe integrate la nivel mondial. Pe termen lung, această evoluţie favorizează alocarea cu eficienţă sporită a resurselor mondiale de capital, contribuie la reducerea volatilităţii activităţii economice şi facilitează progresul economiilor emergente.

Oricare ar fi însă realitatea, pentru a diminua impactul negativ al crizelor financiare este nevoie de condiţii monetare şi financiare stabile. Costurile crizelor financiare din ultima perioadă au determinat cresterea eforturilor autorităţilor şi specialiştilor din mediul academic pentru a identifica instrumentele de prevenire a apariţiei acestor evenimente şi pentru a găsi remediile necesare în cazul declanşării lor.

Asigurarea stabilităţii financiare sistemice a devenit în consecinţă un obiectiv prioritar pentru autorităţi, o miză la fel de importantă ca stabilitatea monetara şi garanţia unei creşteri economice sănătoase. Analiza stabilităţii financiare reprezintă o provocare în contextul creşterii interdependenţelor dintre pieţe şi instituţii (atât financiare cât şi nefinanciare), apariţiei noilor tehnici şi instrumente financiare, formării grupurilor financiare şi nefinanciare şi intensificării fluxurilor internaţionale de capital.

Stabilitatea financiară nu trebuie confundată cu echilibrul financiar şi nici cu lipsa riscului sistemic. Atunci când situaţia financiară se îndreaptă însă catre o zonă de instabilitate, probabilitatea manifestării riscului sistemic este mult mai mare iar sectorul financiar riscă să intre în criză. Economiile ţărilor emergente, în special ţările care recurg la schimbarea regimului valutar şi la liberalizarea capitalurilor sunt mult mai expuse la apariţia crizelor.

România se numară printre ţările emergente ale căror sisteme financiare au cunoscut transformări importante în ultima perioadă şi de aceea analiza stabilităţii financiare reprezintă un subiect de actualitate şi maximă importanţă. România trebuie să facă faţă atât riscurilor aferente liberalizării contului de capital, o condiţie obligatorie pentru aderarea la Uniunea Europeană, cât şi provocărilor legate de aderarea la zona euro. Problema stabilităţii sistemice capată noi valenţe în cadrul unei uniuni monetare, în care ţările participante renunţă la un instrument important de ajustare a economiei în faţa şocurilor,respectiv cursul de schimb. Mai mult, este resimţită nevoia unei cooperări din ce în ce mai importante deoarece dezechilibrele care afectează un membru al Uniunii se propagă foarte repede în cadrul acesteia.

În acest context , analiza stabilităţii financiare la nivel naţional reprezintă un exerciţiu complex care trebuie să pornească de la analiza pilonilor stabilităţii financiare (instituţii, pieţe, metode de gestionare a riscului) şi trebuie să continue cu identificarea riscurilor financiare ce pot destabiliza sistemul.