Standarde internaționale de raportare financiară IAS2 - standardul stocurilor

1. Obiectivul standardului

Obiectivul standardului IAS 2 este acela de a prescrie tratamentul contabil pentru stocuri. Acesta prezintă prevederile și dispozițiile privind recunoașterea și evaluarea stocurilor ca active respectiv ca venituri în momentul vânzării sau în calitate de cheltuieli în cazul materialelor consumabile. Altfel spus, IAS 2 analizează problema valorii costului ce urmează a fi recunoscută drept activ și reportată până când veniturile aferente sunt recunoscute. Totodată, acest Standard oferă indicații referitoare la determinarea costului, la recunoașterea ulterioară a acestuia drept cheltuială, incluzând orice reducere a valorii contabile până la valoarea realizabilă netă precum și la formulele de determinare a costului care sunt utilizate pentru a calcula costurile stocurilor.

2. Aria de aplicabilitate

IAS 2 se aplică la orice stoc de bunuri sau servicii (stocurile deținute în vederea vânzării, stocurile de produse finite și de producție în curs de execuție, materiale consumabile, servicii prestate) cu excepția:

a) producției în curs de execuție în cadrul contractelor de construcție, inclusiv contractele de prestări de servicii direct legate de acestea ;

b) instrumentelor financiare ;

c) activelor biologice legate de activitatea agricolă și de producția agricolă în momentul recoltării ;

d) celor deținute de producătorii agricoli și forestieri, stocurile de produse agricole după recoltă și minereuri și alte produse minerale, acestea fiind evaluate la valoarea realizabilă netă;

e) stocurile deținute de intermediari brokeri (cei care cumpără sau vând bunuri pentru alții sau în contul lor propriu, aceștia obținând profit din fluctuațiile de preț sau din marja fixată de ei) de la bursa de valori care își evaluează stocurile la valoarea justă diminuată cu costurile de vânzare.

3. Definiții

Standardul IAS 2 utilizează termeni precum “stocuri”, “valoare netă de realizare”, “valoare justă netă”, în continuare fiind prezentate definițiile fiecăruia.

Stocurile sunt active deținute pentru a fi vândute, în cursul normal al activității, active în curs de producție pentru a realiza o astfel de vânzare sau active deținute sub formă de materiale, materii prime și alte consumabile care urmează să fie folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. În calitatea lor de active sunt resurse controlate de entitate, generate de evenimente trecute și de la care se așteaptă beneficii viitoare.

IAS 2 precizează faptul că stocurile includ:

- bunurile cumpărate și deținute cu scopul revânzării (de exmplu mărfurile achiziționate de un detailist în vederea revânzării sau terenurile și alte proprietăți imobiliare deținute în vederea revânzării);

- produsele finite sau producția aflată în curs de execuție de către entitate;

- materiale și consumabile destinate utilizării în procesul de producție.

În cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costurile serviciilor pentru care entitatea nu a recunoscut încă venitul aferent.

Apoi, valoarea realizabilă netă (VRN) reprezintă prețul de vânzare estimat în cursul normal al activității, diminuat cu elementele de cost estimate pentru terminare și cu cele estimate a fi necesare pentru realizarea unei astfel de vânzări. Astfel, aceasta se referă la suma netă pe care entitatea se așteaptă să o realizeze din vânzarea de stocuri pe parcursul desfășurării normale a activității. De asemenea, pentru produsele aflate în stoc care corespund unui contract ferm, valoarea realizabilă netă este bazată pe prețul specificat în contract.

Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau decontată o datorie, între părți interesate și în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții desfășurate în condiții obiective. Astfel, valoarea justă reprezintă suma pentru care stocul respectiv ar putea fi tranzacționat pe piață, între cumpărători și vânzători interesați și în cunoștință de cauză.

Dacă VRN este o valoare specifică entității, cea de-a doua nu este. În cazul stocurilor, VRN poate să nu fie egală cu valoarea justă diminuată cu costurile de vânzare.