Strategia de țintire directă a inflației în Republica Ceha, Polonia și Ungaria

INTRODUCERE

În ultimii şapte ani, trei economii emergente din Europa Centrală – Republica Cehă (în 1998), Polonia (în 1999) şi Ungaria (în 2001) – au adoptat regimuri de ţintire directă a inflaţiei. Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze stadiul de îndeplinire în aceste ţări a principalelor

precondiţii pe care literatura de specialitate le consideră importante pentru implementarea cu

succes a unui astfel de regim şi să evalueze din această perspectivă rezultatele obţinute în primii

ani de funcţionare a ţintirii directe a inflaţiei. Această abordare a fost aleasă pentru a fi

evidenţiate unele repere şi învăţăminte utile în procesul de elaborare a cadrului de implementare

a acestui regim de politică monetară în România şi de stabilire a momentului optim pentru

introducerea acestuia.

O atenţie deosebită este acordată impactului pe care satisfacerea incompletă a unor cerinţe de

natură instituţională sau tehnică le-a exercitat în aceste ţări asupra eficacităţii conducerii politicii

monetare. Sunt avute în vedere nu doar performanţele în planul îndeplinirii ţintelor numerice de

inflaţie, ci şi costurile pe care le-au presupus în termenii creşterii economice, ai nivelului

ocupării forţei de muncă sau ai situaţiei balanţei de plăţi, costuri care ar fi putut fi mai reduse

dacă mix-urile de politici economice nu ar fi fost deficitare din punct de vedere al coerenţei,

afectată în toate cele trei ţări – pe perioade diferite şi în proporţii diferite – de relaxări ale

politicilor fiscale şi salariale.

I. REPUBLICA CEHĂ

I.1. Precondiţii instituţionale

I.1.1. Prioritatea absolută a obiectivului de inflaţie

Cehoslovacia fiind singura ţară din Europa Centrală care a reuşit să evite alunecarea în hiperinflaţie la începutul perioadei interbelice, prioritatea acordată stabilităţii preţurilor de către autorităţile cehe nu constituie doar o particularitate a perioadei de tranziţie, ci are o tradiţie îndelungată.

Faptul că obiectivul fundamental al politicii monetare îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor este prevăzut atât de Constituţia Republicii Cehe (printr-un amendament introdus în anul 2001), cât şi de Statutul Băncii Naţionale a Republicii Cehe (BNC), intrat în vigoare în ianuarie 1993 (articolul 2). BNC trebuie să acorde sprijin politicii economice generale a Guvernului, orientată către promovarea unei creşteri economice sustenabile, numai în măsura în

care nu aduce astfel prejudicii îndeplinirii obiectivului său fundamental.

În secţiunea introductivă a primului raport asupra inflaţiei, publicat în aprilie 1998, se arată că BNC va urmări îndeplinirea ţintei sale de inflaţie chiar şi în condiţii mai puţin favorabile. În particular, în cazul unor abateri ale politicii veniturilor sau ale politicii fiscale de la parametrii proiectaţi, impactul inflaţionist al acestora va fi contracarat prin înăsprirea politicii monetare; un astfel de mix de politici economice va fi eficace din perspectiva realizării obiectivului de inflaţie, însă va presupune costuri suplimentare în planul creşterii economice şi al nivelului de ocupare a forţei de muncă. Conştientizarea de către Guvern a acestor consecinţe negative ale unei relaxări fiscale sau salariale face ca angajamentul deplin al BNC faţă de ţinta de inflaţie să aibă un effect de disciplinare asupra acestor politici economice.

I.1.2. Independenţa băncii centrale

Încă de la înfiinţarea sa în ianuarie 1993 (după disoluţia Cehoslovaciei), BNC a beneficiat de un grad ridicat de independenţă faţă de Guvern. Această independenţă are patru dimensiuni majore: personală, instituţională, operaţională şi financiară. Independenţa personală este asigurată prin numirea celor şapte membri ai CA al BNC de către Preşedintele Republicii Cehe fără asistenţă guvernamentală şi prin precizarea fără echivoc a motivelor care permit revocarea lor din funcţie.

Independenţa instituţională este ridicată, conducerea autorităţii monetare neputând cere sau primi instrucţiuni de la alte autorităţi ale statului. O limitare a independenţei instituţionale apare în procesul de fundamentare a regimului de curs de schimb, pe care BNC îl stabileşte după

consultări cu Guvernul, însă în aşa fel încât să nu fie periclitat obiectivul fundamental (conform

articolului 35 din Statutul BNC).

Independenţa operaţională constă în autonomia BNC privind stabilirea ţintei de inflaţie şi

configurarea instrumentelor utilizate pentru îndeplinirea acesteia. Independenţa financiară a BNC este asigurată, în linii mari, prin aprobarea bugetului instituţiei de către CA, prin independenţa auditorului extern şi prin interdicţia oricărei forme de finanţare directă a sectorului de stat, o limitare decurgând însă din implicarea Ministerului Finanţelor în selectarea auditorului extern. În anul 2000 s-a consemnat o tentativă de restrângere a independenţei băncii centrale. Un amendament la Statutul BNC, deşi iniţiat în scopul armonizării cu legislaţia care guvernează funcţionarea BCE, a fost modificat ulterior, fiind adoptat de Parlament într-o formă care limita substanţial independenţa băncii centrale. Astfel, s-a introdus obligativitatea băncii centrale de a

obţine acordul Guvernului în ceea ce priveşte stabilirea ţintei de inflaţie şi a regimului de curs de schimb. Totodată, s-a restrâns competenţa decizională a CA al BNC doar asupra bugetului aferent activităţilor direct legate de îndeplinirea obiectivului fundamental, celelalte categorii de

cheltuieli (inclusiv cele pentru investiţii) ale băncii centrale urmând a fi supuse aprobării Parlamentului Republicii Cehe. Acelaşi amendament a prevăzut o revizuire a procedurii de desemnare a membrilor CA al BNC, aceştia urmând a fi numiţi tot de către Preşedintele Republicii Cehe, însă la propunerea Guvernului.

Prevederile acestui amendament, intrat în vigoare în ianuarie 2001, au declanşat un val de reacţii negative atât în rândul elitei economice cehe, cât şi al unor importante instituţii internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană). După ce Curtea Constituţională a Republicii Cehe a hotărât că aceste prevederi sunt neconstituţionale, aplicarea lor a fost suspendată începând cu luna august 2001, iar în mai 2002 a fost adoptat un nou amendament care a restabilit independenţa BNC.

I.1.3. Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale

Disciplina fiscală a fost remarcabilă în perioada 1993-1998, când deficitele bugetare s-au situate în fiecare an sub nivelul de 2 la sută din PIB (metodologie FMI/GFS). Nu au fost identificate simptome de dominanţă fiscală, BNC putându-şi utiliza cu eficacitate instrumentele de politică monetară pentru îndeplinirea obiectivului de inflaţie.