Strategia de Tintire Directa a Inflatiei in Republica Ceha, Polonia si Ungaria

Imagine preview
(8/10 din 1 vot)

Acest proiect trateaza Strategia de Tintire Directa a Inflatiei in Republica Ceha, Polonia si Ungaria.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 37 de pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Finante

Cuprins

CUPRINS
INTRODUCERE 5
I. REPUBLICA CEHĂ 6
I.1. Precondiţii instituţionale 6
I.1.1. Prioritatea absolută a obiectivului de inflaţie 6
I.1.2. Independenţa băncii centrale 6
I.1.3. Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale 7
I.1.4. Curs de schimb flexibil 10
I.1.5. Stabilitatea sistemului financiar 11
I.1.6. Instrumente eficace de politică monetară 12
I.1.7. Transparenţă şi responsabilitate 13
I.2. Cerinţe tehnice 14
I.2.1. Alegerea unui indice de preţuri adecvat 14
I.2.2. Stabilirea unui interval de fluctuaţie a ţintei de inflaţie
şi a orizontului de timp 15
I.2.3. Definirea excepţiilor 16
I.2.4. Capacitatea băncii centrale de a prognoza inflaţia 16
II. POLONIA 17
II.1. Precondiţii instituţionale 17
II.1.1. Prioritatea absolută a obiectivului de inflaţie 17
II.1.2. Independenţa băncii centrale 17
II.1.3. Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale 18
II.1.4. Curs de schimb flexibil 21
II.1.5. Stabilitatea sistemului financiar 21
II.1.6. Instrumente eficace de politică monetară 24
II.1.7. Transparenţă şi responsabilitate 25
II.2. Cerinţe tehnice 26
II.2.1. Alegerea unui indice de preţuri adecvat 26
II.2.2. Stabilirea intervalului de fluctuaţie a ţintei de inflaţie
şi a orizontului de timp 26
II.2.3. Definirea excepţiilor 27
II.2.4. Capacitatea băncii centrale de a prognoza inflaţia 27
III. UNGARIA 28
III.1. Precondiţii instituţionale 28
III.1.1. Prioritatea obiectivului de inflaţie 28
III.1.2. Independenţa băncii centrale 28
III.1.3. Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale 29
III.1.4. Curs de schimb flexibil 31
III.1.5. Stabilitatea sistemului financiar 34
III.1.6. Instrumente eficace de politică monetară 35
III.1.7. Transparenţă şi responsabilitate 36
III.2. Cerinţe tehnice 37
III.2.1. Alegerea unui indice de preţuri adecvat 37
III.2.2. Stabilirea intervalului de fluctuaţie a ţintei de inflaţie
şi a orizontului de timp 37
III.2.3. Definirea excepţiilor 38
III.2.4. Capacitatea băncii centrale de a prognoza inflaţia 38
IV. CONCLUZII 39
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 42

Extras din document

INTRODUCERE

În ultimii şapte ani, trei economii emergente din Europa Centrală – Republica Cehă (în 1998), Polonia (în 1999) şi Ungaria (în 2001) – au adoptat regimuri de ţintire directă a inflaţiei. Lucrarea de faţă îşi propune să analizeze stadiul de îndeplinire în aceste ţări a principalelor

precondiţii pe care literatura de specialitate le consideră importante pentru implementarea cu

succes a unui astfel de regim şi să evalueze din această perspectivă rezultatele obţinute în primii

ani de funcţionare a ţintirii directe a inflaţiei. Această abordare a fost aleasă pentru a fi

evidenţiate unele repere şi învăţăminte utile în procesul de elaborare a cadrului de implementare

a acestui regim de politică monetară în România şi de stabilire a momentului optim pentru

introducerea acestuia.

O atenţie deosebită este acordată impactului pe care satisfacerea incompletă a unor cerinţe de

natură instituţională sau tehnică le-a exercitat în aceste ţări asupra eficacităţii conducerii politicii

monetare. Sunt avute în vedere nu doar performanţele în planul îndeplinirii ţintelor numerice de

inflaţie, ci şi costurile pe care le-au presupus în termenii creşterii economice, ai nivelului

ocupării forţei de muncă sau ai situaţiei balanţei de plăţi, costuri care ar fi putut fi mai reduse

dacă mix-urile de politici economice nu ar fi fost deficitare din punct de vedere al coerenţei,

afectată în toate cele trei ţări – pe perioade diferite şi în proporţii diferite – de relaxări ale

politicilor fiscale şi salariale.

I. REPUBLICA CEHĂ

I.1. Precondiţii instituţionale

I.1.1. Prioritatea absolută a obiectivului de inflaţie

Cehoslovacia fiind singura ţară din Europa Centrală care a reuşit să evite alunecarea în hiperinflaţie la începutul perioadei interbelice, prioritatea acordată stabilităţii preţurilor de către autorităţile cehe nu constituie doar o particularitate a perioadei de tranziţie, ci are o tradiţie îndelungată.

Faptul că obiectivul fundamental al politicii monetare îl reprezintă menţinerea stabilităţii preţurilor este prevăzut atât de Constituţia Republicii Cehe (printr-un amendament introdus în anul 2001), cât şi de Statutul Băncii Naţionale a Republicii Cehe (BNC), intrat în vigoare în ianuarie 1993 (articolul 2). BNC trebuie să acorde sprijin politicii economice generale a Guvernului, orientată către promovarea unei creşteri economice sustenabile, numai în măsura în

care nu aduce astfel prejudicii îndeplinirii obiectivului său fundamental.

În secţiunea introductivă a primului raport asupra inflaţiei, publicat în aprilie 1998, se arată că BNC va urmări îndeplinirea ţintei sale de inflaţie chiar şi în condiţii mai puţin favorabile. În particular, în cazul unor abateri ale politicii veniturilor sau ale politicii fiscale de la parametrii proiectaţi, impactul inflaţionist al acestora va fi contracarat prin înăsprirea politicii monetare; un astfel de mix de politici economice va fi eficace din perspectiva realizării obiectivului de inflaţie, însă va presupune costuri suplimentare în planul creşterii economice şi al nivelului de ocupare a forţei de muncă. Conştientizarea de către Guvern a acestor consecinţe negative ale unei relaxări fiscale sau salariale face ca angajamentul deplin al BNC faţă de ţinta de inflaţie să aibă un effect de disciplinare asupra acestor politici economice.

I.1.2. Independenţa băncii centrale

Încă de la înfiinţarea sa în ianuarie 1993 (după disoluţia Cehoslovaciei), BNC a beneficiat de un grad ridicat de independenţă faţă de Guvern. Această independenţă are patru dimensiuni majore: personală, instituţională, operaţională şi financiară. Independenţa personală este asigurată prin numirea celor şapte membri ai CA al BNC de către Preşedintele Republicii Cehe fără asistenţă guvernamentală şi prin precizarea fără echivoc a motivelor care permit revocarea lor din funcţie.

Independenţa instituţională este ridicată, conducerea autorităţii monetare neputând cere sau primi instrucţiuni de la alte autorităţi ale statului. O limitare a independenţei instituţionale apare în procesul de fundamentare a regimului de curs de schimb, pe care BNC îl stabileşte după

consultări cu Guvernul, însă în aşa fel încât să nu fie periclitat obiectivul fundamental (conform

articolului 35 din Statutul BNC).

Independenţa operaţională constă în autonomia BNC privind stabilirea ţintei de inflaţie şi

configurarea instrumentelor utilizate pentru îndeplinirea acesteia. Independenţa financiară a BNC este asigurată, în linii mari, prin aprobarea bugetului instituţiei de către CA, prin independenţa auditorului extern şi prin interdicţia oricărei forme de finanţare directă a sectorului de stat, o limitare decurgând însă din implicarea Ministerului Finanţelor în selectarea auditorului extern. În anul 2000 s-a consemnat o tentativă de restrângere a independenţei băncii centrale. Un amendament la Statutul BNC, deşi iniţiat în scopul armonizării cu legislaţia care guvernează funcţionarea BCE, a fost modificat ulterior, fiind adoptat de Parlament într-o formă care limita substanţial independenţa băncii centrale. Astfel, s-a introdus obligativitatea băncii centrale de a

obţine acordul Guvernului în ceea ce priveşte stabilirea ţintei de inflaţie şi a regimului de curs de schimb. Totodată, s-a restrâns competenţa decizională a CA al BNC doar asupra bugetului aferent activităţilor direct legate de îndeplinirea obiectivului fundamental, celelalte categorii de

cheltuieli (inclusiv cele pentru investiţii) ale băncii centrale urmând a fi supuse aprobării Parlamentului Republicii Cehe. Acelaşi amendament a prevăzut o revizuire a procedurii de desemnare a membrilor CA al BNC, aceştia urmând a fi numiţi tot de către Preşedintele Republicii Cehe, însă la propunerea Guvernului.

Prevederile acestui amendament, intrat în vigoare în ianuarie 2001, au declanşat un val de reacţii negative atât în rândul elitei economice cehe, cât şi al unor importante instituţii internaţionale (Fondul Monetar Internaţional, Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană). După ce Curtea Constituţională a Republicii Cehe a hotărât că aceste prevederi sunt neconstituţionale, aplicarea lor a fost suspendată începând cu luna august 2001, iar în mai 2002 a fost adoptat un nou amendament care a restabilit independenţa BNC.

I.1.3. Armonizarea politicii monetare cu politicile guvernamentale

Disciplina fiscală a fost remarcabilă în perioada 1993-1998, când deficitele bugetare s-au situate în fiecare an sub nivelul de 2 la sută din PIB (metodologie FMI/GFS). Nu au fost identificate simptome de dominanţă fiscală, BNC putându-şi utiliza cu eficacitate instrumentele de politică monetară pentru îndeplinirea obiectivului de inflaţie.

Fisiere in arhiva (1):

  • Strategia de Tintire Directa a Inflatiei in Republica Ceha, Polonia si Ungaria.doc