Structura bugetului Uniunii Europene

“Materia vieţii de stat e munca, scopul muncii bunul trai, averea,-deci acestea sunt esenţiale. De aceea se vede care e răul cel mare: sărăcia.”

Mihai Eminescu

1. INTRODUCERE

Uniunea Europeană nu mai are nevoie de prezentare. De-a lungul unei jumătăţi de secol, aceasta a adus cetăţenilor săi stabilitate politică şi prosperitate economică; a creat o piaţă unică fără frontiere şi a pus în circulaţie moneda unică euro. De asemenea, a reunit un continent fragmentat.

Ea reprezintă o putere economică şi comercială majoră şi constituie cel mai important participant, la nivel mondial, la dezvoltarea ţărilor mai puţin bogate. Numărul statelor sale membre a crescut de la şase la 27, UE având în prezent o populaţie de aproximativ jumătate de miliard de locuitori.

Nu toate ţările europene sunt, sau doresc să fie, membrii UE – dar Uniunea este gata să accepte candidaturi ale oricărei ţări democrate europene. Aceasta menţine raporturi strânse de prietenie cu toate ţările învecinate, atât europene cat şi orientale şi meridionale din bazinul mediteranean.

În ciuda bogatei diversităţi, toate ţările UE sunt unite prin angajamentul lor pentru pace, democraţie, respectarea legislaţiei şi a drepturilor omului. Ele caută să menţină preocuparea pentru aceste valori atât în Europa cât şi în afara ei, să construiască şi să se bucure împreună de prosperitate, să îşi exercite influenţa colectivă printr-o acţiune comună pe scena mondială.

Cu cele 27 de state membre şi cu o populaţie de aproape jumătate de miliard, Uniunea Europeană acoperă o mare parte a Europei. De la crearea sa, Uniunea a avut ca preocupare obţinerea prosperităţii şi a stabilităţii pentru cetăţenii săi. Politicile şi acţiunile sale ne privesc pe toţi, direct sau indirect.

Uniunea Europeană se vrea o societate echitabilă şi receptivă la nevoile cetăţenilor, angajată în promovarea prosperităţii economice şi în crearea de locuri de muncă prin eforturile de a face întreprinderile mai competitive şi dând posibilitatea lucrătorilor de a obţine calificări noi.

Cooperând cu vecinii săi şi cu alte ţări, UE face eforturi să promoveze peste graniţe prosperitatea, progresul democratic, statul de drept şi drepturile omului. La nivel mondial, Uniunea Europeană reprezintă cea mai mare putere comercială şi constituie cel mai important participant privind acordarea de ajutor financiar şi tehnic ţărilor mai sărace.

Uniunea Europeană are propriile instituţii şi instanţe comunitare:

- Parlamentul European este reuniunea reprezentanţilor cetăţenilor Uniunii Europene, care, începând cu 1979, au fost aleşi prin vot universal direct. Principalele funcţii ale Parlamentului sunt următoarele: analizează propunerile Comisiei si participa la procesul legislativ, alături de Consiliul de Miniştri; confirmă numirea Comisiei (şi are dreptul de a o revoca); are competenţe bugetare, împreună cu Consiliul de Miniştri.

- Consiliul Uniunii Europene sau Consiliul de Miniştri este principalul for de decizie al Uniunii Europene, format din miniştrii Statelor Membre, care răspund de problemele aflate pe ordinea de zi: afaceri externe, agricultură, industrie, transporturi sau oricare alt domeniu. Cu toate că participarea miniştrilor se realizează în formule diferite, în funcţie de problema aflată în discuţie, Consiliul este o instituţie unică. Fiecare ţară din Uniune deţine prin rotaţie preşedinţia pe o perioadă de şase luni.Consiliul UE nu trebuie confundat cu Consiliul European, termenul folosit pentru a denumi întâlnirile bianuale ale Şefilor de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii Europene. Scopul urmărit de acest for este de a da Uniunii Europene impulsul necesar pentru dezvoltarea sa în continuare şi de a defini liniile

politice generale.

- Comisia Europeană este un organ cu atribuţii de iniţiativă, implementare, gestionare, control şi reprezentare. Este gardianul Tratatelor şi expresia intereselor Comunităţii. Comisia este compusa din membri independenţi (numiţi şi comisari). Comisia este numită pentru un mandat de cinci ani, cu acordul Statelor Membre, după ce membrii săi sunt validaţi de către partea Parlamentului European, în faţa căruia răspund.

- Curtea de Justiţie a Comunităţilor Europene este formată din judecători asistaţi de avocaţi generali numiţi pentru un mandat de şase ani în urma acordului Statelor Membre. Curtea are două funcţii principale: să verifice compatibilitatea instrumentelor instituţiilor europene şi ale guvernelor cu Tratatele şi, la solicitarea unei instanţe naţionale, să se pronunţe asupra interpretării sau asupra valabilităţii prevederilor dreptului comunitar.

- Tribunalul de Primă Instanţă a fost înfiinţat în 1989 cu scopul de a consolida garanţiile judiciare acordate persoanelor fizice prin instaurarea unui al doilea nivel al autorităţii judiciare, permiţând astfel Curţii de Justiţie să se concentreze asupra atribuţiei sale de bază, interpretarea uniformă a legislaţiei comunitare.

- Curtea Europeană de Conturi este compusă din membri numiţi pe o perioada de şase ani prin decizia unanimă a Consiliului UE, după consultarea Parlamentului. Ea controlează veniturile şi cheltuielile Uniunii, pentru a se asigura de legalitatea şi corectitudinea acestora, şi veghează la o gestiune financiară sănătoasă.

- Comitetul Economic şi Social este format din membri împărţiţi în trei grupe: angajatori, angajaţi şi reprezentanţi ai unor domenii de activitate (fermieri, meseriaşi, profesiuni liberale, reprezentanţi ai consumatorilor etc.). Este consultat obligatoriu de către Comisia Europeană şi de către Consiliul UE în domenii de interes direct pentru cetăţeni: agricultură, transporturi, educaţie, sănătate publică etc. Prin Tratatul de la Amsterdam s-a introdus posibilitatea ca şi Parlamentul să consulte CES.

- Comitetul Regiunilor creat prin Tratatul privind Uniunea Europeană, este format din reprezentanţi ai autorităţilor locale şi regionale numiţi de Consiliul de Miniştri, la propunerea Statelor Membre, pentru un mandat de patru ani.