Structura resurselor financiare publice și factori de influență asupra formării lor

1.Caracterizare generală a sistemului resurselor financiare publice

Resursele financiare în general reprezintă mijloace băneşti necesare pentru finanţarea obiectivelor economice şi sociale, la diferite niveluri organizatorice ale societăţii, fiind cuprinse în cadrul resurselor finaciare generale ale societăţii.

Prin resurse financiare publice se înţelege totalitatea mijloacelor băneşti care se administrează de către autorităţile publice în scopul îndeplinirii funcţiilor şi sarcinilor ce revin acestora, asigurând funcţionarea structurilor organizatorice corespunzătoare: instituţii publice centrale şi locale, întreprinderi de stat etc. Ele se caracterizează şi prin aceea că aparţin de drept statului, respectiv autorităţilor publice şi sunt utilizate pentru satisfacerea nevoilor de consum public.

Resursele finaciare publice deţin un loc important în totalitatea resurselor financiare ale societăţii. Acest loc este condiţionat de mărimea sectorului public al sistemului bugetar, îndeosebi, şi de obiectivele pe care statul şi le propune a le organiza. Este de subliniat faptul că nivelul resurselor finaciare publice este determinat de nivelul cheltuielilor publice, între acestea două existand un raport de interdependenţă. Cheltuielile publice exprimă cererea de resurse necesare a se mobiliza la nivelul bugetului de stat, iar veniturile pe care statul le poate mobiliza exprimă posibilitatea de a se forma la nivelul statului.

Având în vedere modul diferit în care se implică autorităţile publice în administrarea resurselor financiare publice, acestea se structurează pe două subsisteme, şi anume:

• subsistemul resurselor publice bugetare;

• subsistemul resurselor întreprinderilor cu capital de stat şi mixte.

Subsistemul resurselor publice bugetare include resursele financiare administrate direct de către autorităţile publice centrale şi locale, respectiv de către instituţiile publice specializate, care prin natura activităţii lor, nemateriale, nu pot realiza venituri satisfăcătoare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Ansamblul acestor resurse numite şi bugetare se reflectă, în principiu, în bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce alcătuiesc sistemul bugetar al unei ţări.

Subsistemul resurselor întreprinderilor cu capital de stat şi mixte înglobează resursele financiare administrate direct de către întreprinderile din sectorul economic de stat, în baza autonomiei lor de funcţionare ca societăţi comerciale, regii autonome etc., inclusiv participaţiile de capital ale statului la întreprinderi mixte. Formarea şi utilizarea acestor resurse prezintă particularităţi determinate de conţinutul material al activităţilor respective şi domeniul sau ramura economică în care funcţionează întreprinderile de stat (industrie extractivă, metalurgică, construcţii de maşini etc., transporturi şi telecomunicaţii, construcţii, agricultură şi silvicuitură etc.). Ele se pot constitui la dispoziţia întreprinderilor prin alocaţii din resursele administraţiei publice (de regulă, la înfiinţare), prin împrumuturi, pe seama veniturilor obţinute în propria activitate, având capacitatea de a se reconstitui prin vânzarea şi încasarea produselor, lucrărilor, serviciilor şi a spori prin repartizarea unor părţi din profitul realizat, ca şi prin emisiunea de obligaţiuni şi contractarea de noi împrumuturi bancare etc.

Considerate, la rândul lor, ca sistem, resursele financiare publice bugetare se structurează pe următoarele subsisteme mari:

a) resursele financiare ale administraţiei de stat centrale, constituite şi repartizate de către autoritatea publică centrală,care la rândul lor cuprind:

• impozite şi taxele;

• veniturile nefiscale;

• împrumuturile;

• alte resurse cu caracter obligatoriu.

b) resursele financiare ale administraţiilor locale,concentrate la dispoziţia autorităţilor publice ale unităţilor administrativ-teritoriale şi constituite din:

• defalcările din veniturile regularizate centrale;

• impozitele şi taxele locale;

• veniturile nefiscale cu caracter local;

• transferurile primite de la administraţia de stat;

• împrumuturile;

• alte resurse.

c) resursele financiare ale asigurărilor sociale de stat, acestea provenind din cotizaţiile pentru asigurările sociale şi din alocaţiile şi din alocaţiile de la bugetul de stat.

În cazul statelor federale se distinge şi un subsistem al resurselor financiare administrate de către autorităţile publice ale fiecărui stat membru al federaţiei, reflectate prin bugetele proprii. De asemenea, există tendinţa de abordare şi prezentare a resurselor financiare ce se constituie la dispoziţia instituţiilor publice ca subsistem distinct, pornind de la competenţele de care dispun acestea în administrarea mijloacelor băneşti alocate lor din bugetul de stat sau obţinute prin propria activitate.

Existenţa unei multitudini de factori de influenţă asupra sistemului de resurse financiare publice a condus la apariţia unor noi tipuri de resurse publice, având drept efect diversificarea structurii resurselor financiare. Astfel, se pot specifica următoarele criterii de clasificare a resurselor finaciare publice: