Structura resurselor financiare publice și factorii de influență asupra formării lor în plan mondial, în România

Capitolul I. Caracterizarea generala a resurselor financiare publice

I.1. Notiunea de resurse financiare publice

În momentul actual economia este caracterizată de fenomenul creşterii mai rapide a necesarului de resuse decât a posibilităţilor de procurare a acestora. Acest lucru se datorează faptului că resursele au caracter limitat, în timp ce cererea de resurse prezintă o accentuată tendinţă de creştere.

Resursele sunt elemente ale bogăţiei unei naţiuni. Resursele, provenind din produsul intern brut, la care se adaugă importul, sunt folosite pentru: consum, formare brută de capital şi export. Alături de resursele material, umane, valutare şi informaţionale, un rol deosebit îl au resursele financiare.

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economice şi sociale într-un interval de timp determinat.

În categoria resurselor financiare se includ:

-resursele autorităţilor şi instituţiilor publice;

-resursele întreprinderilor publice şi private;

-resursele organismelor fără scop lucrativ;

-resursele populaţiei.

Volumul resurselor financiare ale unei societăţi depinde de mărimea produsului intern brut, precum şi de posibilitatea apelării la resursele financiare externe (împrumuturi, transferuri cu caracter definitiv).

Resursele financiare se structurează pe două subsisteme, în funcţie de modul diferit în care se implică autorităţile publice în administrarea lor:

- subsistemul resurselor publice bugetare;

- subsistemul resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau cele mixte.

Subsistemul resurselor publice bugetare cuprinde resursele financiare administrate direct de către autorităţile publice centrale şi locale, respectiv de către instituţiile publice specializate, care prin natura activităţii lor, nemateriale, nu pot realizea venituri satisfăcătoare pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Ansamblul acestor resurse numite şi bugetare se reflectă, în principiu, în bugetul de stat sau bugetele diferitelor structuri administrativ-teritoriale, ce alcătuiesc sistemul bugetar al unei ţări.

Subsistemul resurselor administrate autonom de întreprinderi cu capital de stat sau cele mixte înglobează resursele financiare administrate direct de către întreprinderile din sectorul economic de stat, în baza autonomiei lor de funcţionare ca societăţi comerciale, regii autonome, inclusiv participaţiile de capital ale statului la întreprinderi mixte. Formarea şi utilizarea acestor resurse prezintă particularităţi determinate de conţinutul material al activităţilor respective şi domeniul sau ramura economică în care funcţionează întreprinderile de stat (industrie extractivă, metalurgică, construcţii de maşini, transporturi şi telecomunicaţii, construcţii, agricultură şi sivicultură). Ele se pot contitui la dispoziţia întreprinderilor prin alocaţii din resursele administraţiei publice (de regulă, la înfiinţare), prin împrumuturi, pe seama veniturilor obţinute în propria activitate, având capacitatea de a se reconstitui prin vânzarea şi încasarea produselor, lucrărilor, serviciilor şi a spori prin repartizarea unor plăţi din profitul realizat, ca şi prin emisiunea de obligaţiuni şi contractarea de noi împrumuturi bancare.

Resursele financiare publice bugetare ce sunt considetare ca find un sistem,se structurează pe trei subsisteme mari:

a) resurse financiare ale administraţiei de stat centrale;

b) resurse financiare ale administraţiei locale;

c) resurse financiare ale asigurărilor sociale de stat.

Resursele financiare ale administraţiei de stat centrale sunt destinate realizării de obiective şi actiuni considerate ca fiind de interes naţional, ele sunt instituite şi administrate de către autorităţile publice centrale. Acestea se constituie sub forme ale impozitelor, taxelor şi contribuţiilor, fiind denumite centrale sau generale, sub forma împrumuturilor contractate de guvernul cental şi sunt prevăzute prin bugetul de stat, în vederea acoperirii cheltuielilor publice din acest buget.

Resursele financiare ale administraţiei locale se concentrează la dispoziţia autorităţilor publice ale unităţilor administrativ-teritoriale (de ex. Judeţ, municipii, oraşe, comune) pentru satisfacerea unor nevoi asumate la nivelul fiecărei localităţi, servind finanţării de acţiuni considerate, în principiu, de interes local.

Aceste resurse au ca forme impozitele şi taxele locale, precum şi împrumuturile contractate de autorităţile locale iar pentru acoperirea nevoilor locale se mai folosesc subvenţiile şi transferurile din bugetul de stat. Resursele financiare ale autorităţilor locale de stat se înscriu în bugetul local al fiecărei unităţi administrativ-teritoriale.