Studiu comparativ asupra cheltuielilor în state membre UE

Capitolul 1. Sistemul cheltuielilor publice

1.1. Semnificaţie şi compoziţie

Cheltuielile publice sunt un concept financiar al cărui conţinut îl reprezintă exprimarea în formă bănească a relaţiilor economico-sociale apărute între stat (pe de o parte) şi persoane fizice şi juridice (pe de altă parte) cu ocazia folosirii resurselor financiare ale statului şi în scopul exercitării funcţiilor şi atribuţiilor acestuia.

Cheltuielile publice reprezintă valoarea bunurilor şi serviciilor cumpărate de către stat şi organismele sale. Cheltuielile publice joacă patru roluri principale:

1. contribuie la cererea actuală efectivă;

2. exprimă un impuls coordonat asupra economiei, care poate fi utilizat pentru stabilizare, inversiunea ciclului de afaceri, şi în scopul creşterii;

3. creşte dotarea publică de bunuri pentru toată lumea;

4. dă naştere la externalităţi pozitive pentru economie şi societate în ansamblu (sau în anumite sectoare şi zone geografice), cu atât mai mult prin componenta de capital.

Cu structura lor prioritară şi procesele lor decizionale specifice, cheltuielile publice fundamentează tipul predominant de stat. În democraţie, cheltuielile publice sunt o expresie a voinţei poporului, administrată prin intermediul partidelor politice şi instituţiilor publice. În acelaşi timp, cheltuielile publice sunt caracterizate de un grad ridicat de inerţie şi de dependenţa pentru lege, care tempereaza voinţa majorităţii actuale. Cheltuielile publice pot fi finanţate prin impozite, datorii publice, emisie de bani, ajutor internaţional.

Conceptul de cheltuieli publice este legat de îndeplinirea funcţiei de alocare a finanţelor publice şi anume de componenta ei privind repartizarea şi utilizarea resurselor financiare ale statului.

În primul rând, cheltuielile publice pot fi clasificate în funcţie de tipul de bunuri şi servicii cumpărate:

1. bunuri de capital;

2. bunuri de consum;

3. cheltuieli de personal.

Prin contrast, cheltuielile publice în conturile naţionale nu presupun doar transferuri în rândul grupurilor sociale, cum este cazul sistemelor de pensii. Plăţi de dobânzi aferente datoriei publice nu sunt înţelese, de asemenea.

În al doilea rând, cheltuielile publice pot fi clasificate în funcţie de organismul oficial şi organizaţia de la care bugetul este plătit, ca de exemplu:

1. cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice centrale de stat, care pot fi particularizate după sursa de finanţare în:

a. finanţate din bugetul de stat (bugetul central de stat, în cazul statelor federative),

b. finanţate din bugetul asigurărilor sociale de stat,

c. finanţate din fonduri speciale (bugetare sau extrabugetare);

2. cheltuieli publice efectuate de administraţiile publice locale, care, în cazul statelor federative, se regăsesc pe două niveluri ale ierarhiei structurii administrativ-teritoriale:

a. efectuate de organele administrativ-teritoriale intermediare (state, provincii, regiuni ş.a.),

b. efectuate de organele administrativ-teritoriale locale (oraşe, comune etc.);

3. cheltuieli publice efectuate de organisme/administraţii internaţionale/supranaţionale.

Aici ar trebui să notăm faptul că cheltuielile publice, de obicei, nu consolideze firmele aflate în proprietatea statului. Cheltuielile lor de bunuri de capital se adaugă la investiţii. În statele moderne, cheltuielile diferitelor organisme sunt interconectate, cu programele naţionale de co-finanţare, cât şi cu proiecte internaţionale descentralizate. Co-finanţare cu sectorul privat este, uneori, în mod activ căutat.

În al treilea rând, cheltuielile publice pot fi clasificate în funcţie de macro-funcţia la care sunt îndreptate:

1. justiţie şi ordine publică;

2. infrastructură (drumuri, căi ferate , .);

3. sistemul militar;

4. sistemul de învăţământ;

5. protecţia mediului;

6. sănătate;

7. sprijin pentru cei săraci, bătrâni, dezavantajaţi;

8. sprijin pentru firme, export şi producţie în general;

9. politici regionale pentru zone rurale şi urbane;

10. politica special pentru cheltuieli (ajutor extern, lupta integrată împotriva drogurilor , .).