Studiu comparativ privind așezarea și perceperea TVA în diferite state ale lumi

Capitolul I: Noţiuni introductive privind Taxa pe valoarea adăugată

1.1. Definiţia taxei pe valoarea adăugată

Taxa pe valoarea adăugată (T.V.A.) este un impozit indirect care se adresează tuturor activităţilor comerciale care implică producţia şi distribuţia de bunuri şi servicii. Obiectivul taxei pe valoarea adăugată îl reprezintă livrările de mărfuri către terţi şi pentru consumul propriu, achiziţiile de bunuri, prestaţiile de servicii si bunurile importate. Totodată, sunt impozabile şi unele operatiuni care pot fi asimilate vânzării sau cumpărării, ca de exemplu: creditul pentru consum, cesiunea de mărfuri şi, pe un plan mai general, orice tranzacţie privind transferul proprietăţii unui bun material. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre încasările obţinute din vânzarea bunurilor sau prestarea serviciilor şi plăţile efectuate pentru bunuri şi servicii aferente aceluiaşi stadiu al circuitului economic.

1.2. Caracteristicile taxei pe valoarea adăugată:

- Este un impozit neutru, pentru că afectează preţul final al unui bun sau al unui serviciu în momentul în care acesta ajunge la consumatorul final, indiferent de numărul operaţiunilor care preced livrarea la consumatorul final. Neutralitatea impozitului este asigurată de aplicarea acestuia asupra valorii adăugate în fiecare stadiu al circuitului economic al unui bun sau serviciu.

- Are un caracter universal, deoarece se aplică asupra tuturor bunurilor şi serviciilor din economie, rezultate atât din activitatea curentă de exploatare, cât şi din activitatea financiară de fructificare a capitalurilor disponibile.

- Este un impozit unic deoarece indiferent de circuitul pe care îl parcurge materia primă până la realizarea produsului finit, este acelaşi ca nivel al cotei, taxa nefiind dependentă de întinderea circuitului economic.

- Este un impozit cu plata fracţionată, adică ea se calculează pe fiecare stadiu care intervine în realizarea şi valorificarea produsului.

- Se caracterizează prin transparenţă, pentru că asigură fiecărui subiect impozabil posibilitatea de a cunoaşte exact şi concret care este mărimea impozitului şi a obligaţiei de plată ce-i revine.

Taxa pe valoarea adăugată se poate calcula prin aplicarea cotei de impozit:

- Fie asupra valorii adăugate în fiecare stadiu pe care îl parcurge marfa de la producător la cumpărător;

- Fie asupra preţului de vânzare din stadiul respectiv, obţinându-se astfel taxa asupra preţului de vânzare, din care se deduce taxa (calculată în acelaşi fel) aferentă preţului de vânzare din stadiul anterior. Diferenţa rezultată este taxa pe valoarea adăugată aferentă stadiului respectiv.

În practică se utilizează cu precădere a doua variantă de calcul.

În consecinţă, impozitarea în cascadă este evitată, iar impozitul este aplicat doar asupra valorii adăugate corespunzătoare fiecarui stadiu de producţie şi distribuţie. În acest fel, preţul final al produsului reprezintă suma valorilor adăugate în fiecare stadiu precedent, iar valoarea finală a TVA-ului ce trebuie plătit reprezintă suma taxelor aferente fiecărui stadiu.

1.3. Acţiunile Uniunii Europene în sfera TVA

Acţiunile Uniunii Europene în domeniul impozitelor indirecte au ca bază legală articolele 90 şi 93 din Tratatul de Constituire al Uniunii Europene. Regula ce guvernează acest tratat este cea de unanimitate, bazându-se totodată pe principiul armonizării impozitelor indirecte, nu standardizării acestora.

Armonizarea TVA în cadrul Uniunii Europene s-a realizat în mai multe etape:

I. Introducerea TVA în toate statele membre (până în anul 1970);

II. Uniformizarea bazei de impozitare pentru TVA şi a cotelor de TVA (1977 – 1993);

III. Trecerea la un sistem tranzitoriu pentru TVA, odată cu formarea pieţei unice, şi desfiinţarea frontierelor vamale (1 ianuarie 1993);

IV. Simplificarea sistemului TVA şi cooperarea statelor membre pentru reducerea fraudei fiscale.