Studiu Comparativ Privind Datoria Publică în Țări Membre ale Uniunii Europene

Capitolul 1. Aspecte generale ale datoriei publice

În sens larg, datoria publică reprezintă totalitatea obligațiilor de plată ale autorităților de stat sau locale, provenite din derularea unor raporturi economico – financiare care, cel puțin teoretic, au avut la bază satisfacerea unor nevoi cu caracter public. La aceste raporturi se pot adăuga și datorii ale unor persoane private pentru care statul a acordat garanții creditorilor, în cazul în care debitorii sunt în imposibilitatea de a-și plăti datoriile.

Astfel, datoria publică apare ca urmare a realizării unor obiective sau acțiuni generatoare de cheltuieli publice care nu pot fi acoperite din resurse obișnuite, fapt ce presupune finanțarea lor din împrumuri publice.

În general, datoria publică apare ca urmare a insuficienței resurselor bănești pentru finanțarea cheltuielilor bugetare de către structurile de conducere statală, fapt ce conduce la contractarea unor împrumuturi de aceste structuri, urmând să restituie creditorilor sumele împrumutate și dobânzile și comisioanele aferente.

În funcție de modul în care se crează și de modul în care se manifestă datoria publică, se pot deosebi mai multe forme ale datoriei publice, în funcție de anumite criterii, cele mai importante fiind : durata datoriei, tipul creditorilor – public sau privat, moneda în care este exprimată datoria, rezidența creditorilor.

În funcție de durată, datoria publică poate lua următoarele forme:

- datoria publică flotantă – este o datorie de scurtă durată, apărută ca urmare a unor împrumuturi publice pe termen scurt

- datoria publică consolidată – este o datorie pe o perioadă mai mare de 1 an, apărută ca urmare a contractării unor împrumuturi pe termen mediu și lung

Diferențierea din punctul de vedere al duratei datoriei prezintă interes din perspectiva efortului financiar necesar din partea statului pentru rambursarea sumelor scadente pe termen scurt față de sumele scadente pe termen lung. Cu cât partea flotantă din datorie are o pondere mai mare, cu atât nevoia de resurse pe termen scurt este mai mare. În schimb, datoriile pe termen lung ușurează sarcinile de plăți din prezent, deși pe viitor, prin intermediul dobânzilor și costurilor aferente, pot să împovăreze mult sarcinile de plăți.

Ponderile celor două forme ale datoriei variază de la o țară la alta și de la o perioadă la alta, în funcție de condițiile în care pot fi contractate împrumuturile publice și în funcție de evoluția economiilor naționale ale respectivelor state.De exemplu, în cazul statelor cu un nivel ridicat al inflației, deși au nevoie de finanțare pe termen lung, acestea apelează tot mai des și la finanțarea pe termen scurt și mediu, deoarece valoarea plasamentelor în efecte publice pe termen lung este erodată de nivelul ridicat al inflației, investitorii nemaifiind interesați de acestea, chiar dacă rata dobânzii oferită de acestea este mai mare decât în cazul împrumuturilor pe termen scurt.Însă, pentru investiții publice de dimensiuni mari sunt necesare împrumuturi publice pe termen lung care vor duce la o datorie publică consolidată pentru care se oferă și creditorilor condiții mai atractive.

În funcție de tipul creditorilor, privat sau public din interiorul țării, datoria publică poate lua următoarele forme:

- datoria publică brută – aceasta reprezintă totalitatea sumelor datorate de stat către toți creditorii, indiferent dacă este vorba despre creditori publici sau privați.

- datoria publică netă – aceasta reprezintă sumele datorate de stat către creditori privați interni, și creditori publici externi, nefiind incluse datoriile către entitățile autonome din sectorul public intern.

În funcție de rezidența creditorilor, față de statul debitor, datoria publică poate lua următoarele forme:

- datoria publică internă – este datoria către creditorii rezidenți ai statului, efectuarea plăților fiind făcută în monedă națională

- datoria publică externă – este datoria către creditorii nerezidenți ai statului, efectuarea plăților fiind făcută în valută.

Datoria publică poate fi exprimată, ca mărime, în valori absolute, atunci când este cunoscut efortul financiar necesar amortizării acesteia, sau în valori relative exprimate ca procent din PIB, sau ca sumă medie pe cap de locuitor.Exprimarea în valori relative are ca avantaj faptul că prin intermediul aceasta pot fi efectuate comparații atât în timp cât și în spațiu și pot fi emise judecăți de valoare, luând în considerare contextele economice și sociale ale statelor îndatorate.

În vederea caracterizării datoriei publice a unui stat, pot fi utilizați o serie de indicatori, cel mai reprezentativ fiind gradul de îndatorare, care exprimă în procente datoria publică a unui stat raportată la produsul intern brut.Acest indicator arată în ce măsură valoarea adăugată produsă în decursul unui exercițiu financiar este grevată de datoria publică.