Studiu Comparativ privind Impunerea Veniturilor Persoanelor Fizice în State Membre ale Uniunii Europene

Cap1. Impozitul pe veniturile realizate de persoane fizice – concept și evoluție

Impozitele sunt definite drept cele mai importante resurse financiare ce se constituie la nivelul bugetului de stat. Aceste resurse sunt administrate și utilizate (prin intermediul bugetului central și a celor locale), astfel încât să satisfacă nevoile colectivității la nivel național.

În literatura de specialitate, noțiunea de impozit are la bază mai multe definiții. O primă definiție se referă la faptul că impozitul, ”reprezintă o contribuție bănească obligatorie și cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, bugetului de stat de către persoanele fizice și juridice pentru veniturile pe care le obțin”

O altă accepțiune definește impozitul ca fiind o sursă de venit bugetar, ce se prelevă în mod obligatoriu, fără contraprestație, de la persoanele fizice și juridice ce au capacitate contributivă”

Putem observa astfel, că definițiile atribuite noțiunii de impozit au un caracter destul de amplu și elaborat. Sub acest aspect, specialiștii străini în finanțe publice definesc impozitul ca fiind un procedeu de redistribuire a îndatoririlor bugetare între indivizi, în raport cu capacitatea contributivă a acestora, evidențiind faptul că, această explicație cuprinde toate aspectele ce caracterizează impozitul.

În consecință, impozitul este acea prelevare de resurse financiare, obligatorie și fără contraprestație imediată și directă, de la persoanele fizice sau juridice (cu calitatea de contribuabili) la nivelul bugetelor publice.

Subiectul impunerii este reprezentat de persoana fizică sau juridică, având calitatea de contribuabil și care plătește, în conformitate cu anumite norme fiscale prestabilite, un impozit.

Obiectul impunerii (materia impozabilă) este definit drept acel bun, venit sau altă valoare care se datorează în cormitate cu legea, impozit. Cealaltă denumire, baza de impozitare, reprezintă acea sumă asupra căreia este aplicată cota de impozitare astfel încât să se determine dimensiunea impozitușui datorat.

Unitatea de evaluare este indicatorul care exprimă dimensiunea acestuia comparativ cu baza sa de calcul. Astfel, cuantumul unitar se stabilește prin mai multe modalități, și se regăsește sub denumirea de cota de impunere sau tarif de impunere, reprezentând totalitatea sumelor fixe care stau la baza cuantumului bănesc al fiecărui tip de impozit.

Încă de la începutul anului 2005 a fost instituită o nouă metodă de impozitare a veniturilor persoanelor fizice. Elementul de noutate constă în stabilirea unei cote unice de impozitare (16%) pentru cele mai multe dintre venituri. Astfel, noua metodă de impozitare aduce cu sine și o nouă modalitate de calcul al impozitului aplicat veniturilor obținute de persoanele fizice.

În ceea ce privește impozitul pe veniturile obținute de la persoane fizice, în calitate de contribuabili, legiuitorul a încercat o grupare a tuturor persoanelor fizice rezidente și care obțin, în anumite condiții, venituri în România sau străinătate.

O grupare a personalor fizice care își desfășoară activitatea în România sau în străinătate, este următoarea:

- Persoanele fizice rezidente și cu domiciliul pe teritoriul României pentru toate veniturile obținute atât din România, cât și din străinătate;

- Persoanele fizice rezidente, dar fără domiciliul pe teritoriul României pentru toate veniturile obținute din România;

- Persoanele fizice nerezidente – pentru venitul net al sediului permanent al acestuia, obținut în urma unei activități independente desfășurate pe teritoriul României;

- Persoanele fizice nerezidente – pentru venitul salarial net obținut din activitatea independentă desfășurată pe teritoriul României.

1.1. Sfera de aplicare și perioada impozabilă a impozitului pe veniturile persoanelor fizice

În ceea ce privește sfera de aplicare a impozitului pe venituri, o serie de venituri sunt considerate ca fiind neimpozabile, și anume:

a) Indemnizațiile, ajutoarele și alte forme de sprijin, acordat din bugetul de stat, cum ar fi:

- alocația pentru copii;

- ajutorul pentru încălzirea locuinței;

- indemnizația de maternitate;

- ajutorul pentru achiziția de dispozitive medicale etc.

b) sumele încasate din asigurări cu titlul de despăgubire, alte sume asigurate sau orice alte drepturi. De asemenea, despăgubirile în bani încasate de o persoană fizică – în urma unui prejudiciu material suferit de aceasta, nu sunt considerate ca fiind venituri impozabile.