Studiu de caz comparativ privind dimensiunile și structura resurselor financiare publice (bugetare) în România și Danemarca

Capitolul 1

Cadrul conceptual și metodologie

1.1 Conceptul de cheltuială publică și structura cheltuielilor publice conform clasificației bugetare

Conceptul de cheltuială publică este folosit având mai multe sensuri, astfel distingânduse sensul juridic și cel economic.

In sensul juridic, noțiunea generală de cheltuială publica se refera la plațile legate de funcționarea instituțiilor publice dar și la realizarea activităților cu caracter public dar și a intreprinderilor ce au capital de stat. Cheltuielile publice se realizează printr-un complex de organe cum ar fi instituții sau întreprinderi care au competențe în ceea ce privește efectuarea operațiunilor de plăți care se bazează pe resursele financiare publice sau cheltuirea banului public, în conformitate cu normele legale.

În sens economic, conceptual de cheltuieli publice se referă la procesele economice de repartiție a PIB, care se realizează prin alocarea și folosirea resurselor financiare, pentru a fi realizate in primul rând acțiuni care sunt văzute ca și cheltuieli de interes public. Acest al doile sens al cheltuielilor publice, se efectueaza concomitent cu satisfacerea nevoilor de utilitati sociale publice.

Clasificația economică se bazează în principal pe utilizarea a doua categorii de burse. Primul criteriu se ramifică in cheltuieli ce aparțin cheltuielilor serviciilor publice sau cheltuielilor administrative dar și cheltuielilor de repartizare. Cel de al doilea criteriue face referire la cheltuielile curente numite si cheltuieli de funcționare si la cheltuielile de capital care au caracter de investiții.

Astefel cheltuielile curente sunt totalitatea cheltuielilor care se ocupa de buna funcționare si intretinere a instituțiilor publice. Aceste cheltuieli au caracter de consum definitive de produs intern brut. Aceste sume având cea mai mare pondere din cheltuielile publice, trebuie sa se reînnoiască anual.

Cheltuielile cu capital de investiții se realizează prin achiziționarea de bunuri care sunt exclusive destinate producției materială sau finantarea sferei nemateriale cu active fixe, care impreuna conosc spre dezvoltarea patrimoniului public.

Cheltuielile folosite pentru prestarea serviciilor publice au in componența plata personalului sau chiar achiziționarea de mobilier, aparatura si echipamente.

Cheltuielile de transfer se referă la operațiunile prin care se transfera bani de la buget la dispoziția unor personae juridice sau chiar fizice, respective la bugete ale administrațiilor locale, iar din aceasta perspectivă pot avea un caracter social sau economic.

Clasificarea funcționala grupează cheltuielile publice după domeniile de activitate in direcția în care resursele economice sunt distribuite sau alte direcții pe care aceste cheltuieli le iau, care sunt legate de realizarea de transferuri între diverse trepte ale administrației publice. Un exemplu în acest sens este dat de plata dobânzilor la datoria publică sau realizarea de rezerve la dispoziția autoritații executive. Această clasificare se referă la țintele fixate de politica financiară a unui stat, prin redistribuirea resurselor financiare publice care sunt clasificate pe domenii de activitate dar si obiective care realizează nevoile publice.

1.2 Indicatorii utilizați pentru aprecierea nivelului, dinamicii si structurii cheltuielilor publice

Acțiunea de manifestare a cheltuielilor publice este strâns legată de condițiile economice dar si cele sociale ce au marcat dezvoltarea societații in succesiunea etapelor istorice. Cheltuielile globale publice sunt caracterizate prin efectuarea nivelulului cheltuielilor publice dar totodată si a dinamicii si structurii acestora.

Volumul cheltuielor publice reprezintă totalitatea cheltuielilor publice care sunt cuprinse in bugetele ce alcătuiesc sistemul bugetar. In expresie nominală, acesta se refera la exprimarea cheltuielilor in prețuri curente, iar in expresie reală se referă la cheltuielile publice realizate in prețuri constante. In principal pentru a se realiza comparații în plan internațional se folosesc o serie de indicatori. Primul indicator face referire la procentajul cheltuielilor publice aduse produsului intern brut(CPPIB), care se calculează prin corelația cu mărimile nominale ce aparțin cheltuielilor publice aduse la produsul intern brut, care sunt exprimate in prețuri curente.

〖CP〗_PIB=(C_p^n)/〖PIB〗^(n ) ∙100

Al doile indicator este reprezentat de cheltuielile medii pe cap de locuitor.

〖CP〗_loc=CP/N

Creșterea absoluă a cheltuielilor publice în principal este determinată ca fiind diferența care apare între cele două perioade intre mărimile cheltuielilor publice, redată prin următoarea ecuație.

∆〖CP〗_(1/0)^n=〖CP〗_n^1-〖CP〗_n^0

Cresterea relativă a cheltuielilor publice se calculează ca fiind rezultatul diferenței între mărimile cheltuielilor publice realizate în a doua perioadă, care sunt exprimate în acelasi nivel de pret.