Studiu de caz privind nivelul, structura și dinamica cheltuielilor publice (bugetare) în România și Malta

Capitolul I. Abordări conceptuale asupra conceptului de cheltuială publică

Evoluția actuală a economiei mondiale face ca gradul de implicare a statului în activități curente să fie destul de accentuat, prin intervențiile care au loc prin intermediul cheltuielilor publice. Perioada de după criza economică din anii 1930 a impus un mod aparte a mecanismelor de relansare economică, doctrina keynesistă- ca soluție practică la remedierea efectelor unei crize; a făcut ca statul să devină un pilon de accentuare a angrenajelor pieței și de redistribuire a avuției la nivelul societății, promovându-se politica unui stat mult mai social.

1.1 Cheltuielile publice și taxanomia acestora potrivit clasificației bugetare

1.1.1 Noțiuni de bază privind cheltuielile publice

Rolul pe care statul îl capătă în viața economică începând cu anul 1930, face ca cheltuielile publice să fie folosite ca pârghii de creștere în relansarea activității economice sau de contracarare a efectelor aduse de supraîncălzire unei economii. Treptat, dimensiunea intervenției statului nu s-a limitat doar la sectorul economic ci s-a considerat faptul că statul modern trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor populației și să ofere o gamă mai largă de bunuri și servicii publice, considerate relavante pentru diferite perioada și care au ca scop creșteri ale nivelului de trai și fenomene de redistribuție a bunăstării la nivelul societății.

Astfel, sunt delimitate două categorii de definții atribuite statului- statul protector și statul redistributiv. De aici și conceptele moderne de stat al bunăstării, care garantează populației un nivel minim de protecție socială prin acces la un venit minim garantat și un set de bunuri și servicii considerate a fi esențiale pentru un trai decent, combinat cu un set de instituții cu rol în a asigura toate premisele pentru orice fel de activitate desfășurată. Mecanismele ce concură la realizarea acestor direcții ale statului modern sunt taxarea- ca mijloc de constituire a fondurilor aflate la dispoziția statului, și cheltuielile publice ca mijloc de redistribuire.

Cheltuielile publice vizează îndeplinirea obiectivelor asumate printr-o politică guvernamentală, fiind realizate atât cu caracter definitiv, fiind un consum efectiv al produsului intern brut, irecuperabil, cât și o avansare a produsului intern brut, în sensul unor beneficii ulterioare așteptate.

Cheltuielile publice pot fi privite din mai multe perspective- una juridică ca resurse aflate la dispoziția statului folosite pentru funcționarea aparatului administrativ și una economică, ca expresie a fenomenelor de repartiție a produsului intern brut sub forma consumului public în vederea realizării traiectului impus de politicile de stat. Funcțiile și atribuțiile de care se bucură statul modern sunt elementul constitutiv în sfera de cuprindere a cheltuielilor publice, relațiile de natură economică dintre aparatul administrativ și populația statului prin constituirea fondurilor economice la bugetul de stat prin taxe și impozite și redistribuirea lor pe domenii ce au efect direct asupra vieții social-economice.

la dispoziția statului, cheltuieli publice prezintă expresia în formă bănească a activităților cu caracter public sub auspiciul relațiilor și proceselor economice dintre stat și indivizi prin care se realizează distribuția și utilizarea resurselor financiare cde care dispune statul la un moment dat al existenței lui.

Dinamica mediului economic și social face ca gradul în care statul intervine în activitatea economică per ansamblu și asupra fenomenelor de redistribuire să varieze, volumul și direcțiile de alocare fiind direct dependente de politica guvernamentală obiectivele pe termen lung ale statului respectiv.

1.1.2 Taxonomia cheltuielilor publice potrivit clasificației bugetare

Statul modern este cu mult diferit, în sensul de implicare în activitatea indivizilor și a funcționării mecanismelor pieței libere; sferele de acțiune ale acestuia derivând exclusiv din rolul tot mai pregnant pe care îl deține. Astfel, aparte de serviciile esențiale care reprezentau rațiunea existenței statului în perioada doctrinei clasice: apărare, justiție și legiutor se întrevăd alte domenii primordiale de interes precum educația populației, protecție socială, cercetare, protecția mediului, etc., precum și cele determinate de poziția de regulator al pieței. Prin urmare, tendințele economice actuale impun la considerarea statului ca actor economic ce asigură un amalgam de bunuri necesare satisfacerii unor nevoi esențiale pentru funcționarea acestuia.

Rezidă din cele mai de mai sus necesitatea efectuarea unor clasificări asupra cheltuielilor publice pentru a se putea dimensiona și aloca într-o manieră cât mai facilă resursele bănești de care dispune statul pe sectoare pentru atingerea obiectivelor de țară; abordările conceptuale curente impun delimtarea acestora în funție de sitemul de clasificație.