Studiu monografic la monedă și credit - aurul și moneda

1. AURUL

1.1. Notiunea de „aur”

Aurul este elementul cunoscut din cele mai vechi timpuri. Fiind raspândit în stare nativa în natura el se putea obtine usor în cantitati mici. Se crede ca aurul a fost descoperit înaintea cuprului. Cules sub forma unor bucati stralucitoare din nisipurile râurilor si depunerile aluvionare, a fost întotdeauna un metal de ornament, apreciat pentru luciul sau galben, dar mai ales pentru stabilitatea sa fata de agentii corozivi. Usor de prelucrat prin ciocanire el lua forma diverselor obiecte de podoaba sau de cult cunoscute în antichitate. Aurul pur (care este întotdeauna galben) este prea moale pentru folosirea la bijuterii. Metalele care se folosesc în amestec cu aurul, pentru a-l întari, pot modifica culoarea acestuia, rezultând astfel un aur de diferite nuante de galben, alb si rosu. Este unul din cele mai dense metale.

Însusi numele sau - “aurum” - de provenienta latina, de unde si simbolul “Au” recunoscut în toata lumea, era asociat zeitei Aurora, la romani zeita diminetilor însorite. Cu numele nascut din mitologie, aurul si-a creat apoi propria sa mitologie.

1.2. Începuturile utilizarii aurului

Cuprul, bronzul apoi fierul au fost si vor fi metale utile: din ele se puteau face unelte si arme, cu ajutorul carora omul putea sa munceasca si sa se apere, cu alte cuvinte sa traiasca. Aurul, în principiu, nu servea la nimic. În stare pura era prea moale pentru a construi din el instrumente de lupta. Singura sa calitate subiectiva era frumusetea.

Stralucirea, inalterabilitatea, maleabilitatea si divizibilitatea au conferit noblete aurului, atragând astfel atentia omului din cele mai vechi timpuri si secole de-a rândul a adunat în sclipirea sa visele omenirii.

Aurul se confunda în mare masura cu banii.

Omul preistoric a fost atras de stralucirea grauntelor de aur existente în terenurile aluvionare sau în roca dura a muntilor, ca aur nativ pur sau alaturi de cupru, fier meteoritic si argint, atractie ce va subjuga omul secole mai târziu.

De la aceasta admiratie omul preistoric trece treptat la utilizarea metalului galben pentru confectionarea obiectelor de podoaba, în paleolitic, iar în mormintele din neolitic se descopera primele obiecte de aur lucrate.

Trecând de la lumea antica la cele doua milenii ale erei noastre trebuie spus ca aurul a continuat sa se bucure de prestigiu si onoruri. În Evul Mediu, adoratia pentru aur s-a contopit în mare masura cu adoratia pentru obiectele de cult religios. Dar o noua dimensiune a mitului aurului s-a nascut în epoca moderna, odata cu dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste, când paralel cu atotputernicia banului s-a instaurat atotputernicia aurului. Punctul de demarare l-a constituit descoperirea Lumii Noi.

Setea de îmbogatire, de aventura, de acumulare a metalelor cu puteri miraculoase, motive religioase, împing pe europeni tot mai mult la organizarea de expeditii în directii noi sau necunoscute ale lumii. Secolele XIV-XVI cunosc o adevarata explozie în ceea ce priveste expansiunea europeana.

Aceste cuceriri si expeditii arunca în Europa o cantitate tot mai mare de aur si argint. Este perioada devizei:” aur sub toate formele, aur, aur… cu orice pret, chiar cu pretul mortii”. Goana dupa aur nu a reprezentat altceva decât setea de îmbogatire. Puterea banilor creste odata cu extinderea circulatiei marfurilor; expansiunea relatiilor capitaliste bazate pe schimbul de marfuri a însemnat, deci, sporirea continua a acestei puteri.

Dupa unele surse, aurul a fost cel dintâi metal obtinut, prelucrat si utilizat de om cu aproape 5000 ani î.Hr.

Prima utilizare a aurului a fost pentru podoabe sau alte obiecte utile omului.

Ulterior, prin sec. VII î.Hr., aurul a devenit moneda, capatând astfel o a doua utilizare importanta.

Cele doua destinatii fundamentale ale aurului nu s-au exclus total în decursul istoriei, dar nici nu s-au împacat perfect. Functia monetara a aurului este atât de importanta încât a eclipsat chiar stralucirea aurului din bijuterii.

1.3. Aurul – exploatare si semnificatii

Mitul aurului, care s-a pastrat de-a lungul secolelor pâna în zilele noastre, nu este altceva decât farmecul irezistibil pe care îl produce asupra oricui un frumos colier de aur de pe vremea faraonilor egipteni, sau fascinatia transmisa la vederea coroanei regale si a sceptrului de aur din Turnul Londrei. Mitul aurului este strâns legat de bogatia cumulata în napoleoni, ducati sau celelalte monede de metal galben, de valoarea si puterea de cumparare a lingourilor de aur care se mentin constante indiferent de trecerea timpului, inflatie sau razboaie.

Aurul este atât de rar încât se estimeaza ca în întreaga istorie a omenirii au fost extrase din pamânt numai în jurul a 88000 de tone. Tot aurul din lume adunat la un loc a format cel mult un cub cu latura de 17 metri. Într-un bloc de 6 etaje ar putea fi turnata întreaga cantitate de aur a omenirii. Într-o ora în lumea contemporana se produce mai mult otel decât toata cantitatea de aur extrasa pâna acum de un om. Cantitatea de aur din natura este totusi, surprinzator de mare. Vazut sau nevazut, aurul se afla peste tot în jurul nostru: în crusta globului, în apa marii, în râuri si plante. În cantitati infime el exista si în corpul omului. Specialistii estimeaza ca peste 10 miliarde tone de aur (adica de 100000 de ori mai mult decât a fost acumulat pâna acum de om) se gasesc în suspensie în Oceanul Planetar. Este obsedant sa gândesti asupra bogatiei potentiale care se gaseste ”risipita” în apa marilor; dar cu actualele tehnologii si actualele costuri de productie, obtinerea aurului din acest imens rezervor este practic imposibila.

În Orient, soarele si aurul se asociaza frecvent, constituind elemente de baza ale religiilor. Într-un templu ridicat de mezi pe malul drept al fluviului numit de antici Oxus, s-a gasit o comoara compusa din multiple obiecte depuse de fideli. Acestea erau ofrande aduse zeitei Anahita, stapâna apelor: pastorul cerea prosperitate pentru turmele lui, femeia se ruga pentru un copil, soldatul se ruga pentru victorie. Toti se adresau aurarului din vecinatate care, pe placi de aur, grava cu dalta, în linii sumare, la cererea clientilor, personajele tinând în mâna o jalba, câteodata o floare, un vas sau o lance. Toti depuneau plachetele în templu, la picioarele zeitei adorate. Cei mai bogati, dornici sa ofere mai mult decât o simpla bucata de aur prelucrata sumar, au comandat bratari frumos cizelate, vase, statuete si chiar o sareta cu doua roti, trasa de patru cai, în miniatura. Alte descoperiri de acelasi gen în Iran confirma caracterul votiv al aurului, despre care ofera marturie comoara de la Oxus.