Studiu monografic -tehnica operațiunilor bancare - realizat la BCR

Grupul Banca Comercială Română SA este format din societatea mamă, Banca Comercială Româna (“Banca”) şi filialele acesteia: Anglo-Romanian Bank (Marea Britanie), Frankfurt Bucharest Bank (Germania), Banque Franco-Roumanie (Franţa) şi Banca Comercială Română Chişinău (Republica Moldova), Financiara SA (România), Bucharest Financial Plaza SRL (România), BCR Securities SA (România), BCR Leasing SA (România).

Grupul prestează o gamă largă de servicii adresate persoanelor fizice şi juridice din România şi străinătate, precum şi alte servicii financiare ca: servicii de brokeraj, managementul activelor şi leasing. Grupul avea aproximativ 11.163 angajaţi la 31 decembrie 2001 (30 decembrie 2000: 10.550). Grupul îşi desfăşoară activitatea prin intermediul Sediului Central din Bucureşti şi a 2800 de sucursale şi agenţii localizate în România şi în străinătate.

Banca Comercială Română SA (“BANCA”) este înmatriculată în România din 1990 ca societate pe acţiuni şi este autorizată de Banca Naţională a României să desfăşoare activităţi bancare.

Sediul social al Societaţii este:

Banca Comercială Română SA

Bulevardul Regina Elisabeta nr. 5

Bucureşti, Sector 3

ROMÂNIA

Grupul serveşte o gamă largă de clienţi care include societăţi, instituţii publice şi persoane fizice. Deasemenea, Grupul desfăşoară şi tranzacţii în nume propriu.

Fondată la 1 decembrie 1990, în cadrul procesului de restructurare pe 2 niveluri a sistemului bancar românesc, Banca Comercială Română a început să funcţioneze prin preluarea portofoliului de credite pentru industrie, gestionat anterior de BNR, continuând astfel o tradiţie de peste 50 de ani de activitate comercială.

La momentul respectiv, pe piaţa serviciilor financiare pentru persoane juridice acţionau deja trei mari bănci, cu capital de stat, specializate în finanţarea comerţului exterior, agriculturii şi industriei alimentare, investiţiilor. Serviciile financiare pentru populaţie, care se reduceau la fructificarea economiilor acesteia şi acordarea unor credite de consum, reprezentau apanajul Casei de Economii şi Consemnaţiuni.

Încă din primii ani de funţionare, Banca Comercială Română şi-a propus să se dezvolte ca o bancă universală, capabilă să satisfacă cerinţele unor segmente cât

mai largi de clienţi. În condiţiile concurenţei băncilor de stat cu tradiţie, dar şi a celor cu capital privat autohton şi străin apărute ulterior, Banca Comercială Română s-a impus treptat pe piaţa internă, prin seriozitate, eficienţă şi oferta diversificată de produse şi servicii bancare.

Managementul băncii a urmărit în mod consecvent obţinerea de profit şi creşterea acestuia pe baze consistente, extinderea portofoliului de afaceri prin angajarea prudentă a resurselor, capitalizarea adecvată în raport cu obiectivele proprii de investiţie şi specificul mediului economic de operare.

La împlinirea unui deceniu de existenţă, Banca Comercială Română se prezintă ca lider de piaţă, cu o cotă de circa 30%, atât pentru creditele neguvernamentale, cât şi pentru depozitele atrase în sistem. După mărimea capitalului de rang 1, ocupă locul 537 pe plan mondial şi 193 în Europa. Banca are peste 2.2 milioane clienţi, societăţi comerciale şi persoane fizice, şi colaborează cu aproximativ 800 de bănci corespondente aflate în principalele centre financiare ale lumii.

De la data înfiinţării şi până la atingerea acestor performanţe, evoluţia băncii nu a fost liniară, în fiecare an caracterizându-se prin anumite particularităţi, care corespund de fapt etapelor parcuse într-un proces continuu de acumulări şi maturizare.

1.2 Principalele etape şi evoluţia sa în cadrul sistemului bancar românesc

Abordată retrospectiv, istoria celor 13 ani de funcţionare a Băncii Comerciale Române poate fi împărţită în câteva perioade semnificative:

oîntre anii 1991-1993 s-a derulat perioada de definire şi consolidare a structurilor operaţionale ale băncii, concomitent cu ajustarea activităţilor tradiţionale la noile condiţii de funcţionare. În acest interval, reţeaua de unităţi teritoriale se dublează ca mărime, iar personalul creşte numeric. Baza de clienţi se extinde, fiind reprezentată aproape integral de agenţii economici, majoritatea firme industriale cu capital de stat. Plasamentele băncii în această perioadă s-au concentrat în zona creditării economiei reale, pentru activitatea de producţie şi investiţii, îndeosebi în industria energetică, de construcţii de maşini, metalurgie, chimie şi petrochimie.

În perioada de început, Banca Comercială Română şi-a asigurat resursele necesare activităţii sale în principal pe seama depozitelor atrase de la agenţii economici şi a împrumuturilor de refinanţare de la BNR. În acelaşi timp însă, s-au manifestat şi primele preocupări privind creşterea bazei de capital a băncii, obiectiv care, de altfel, va reprezenta şi ulterior o constantă a politicii manageriale.