Studiu privind comportamentul fiscal la nivel național

Capitolul 1. Comportamentul fiscal la nivel național

1.1. Aspecte privind fiscalitatea agentului economic

Fiscalitatea a constituit și continuă să constituie un obstacol major al evoluțiilor structurale ale agentului economic. Fiecare întreprindere este atinsă, în structura și obiectivele sale, într-un mod direct, de presiunea fiscală, ceea ce produce o serie de distorsiuni în comportamentul acesteia. Influențele nu sunt însă exercitate doar de regulile administrative, ci și de povara sarcinilor financiare, care, fără o relaxare a acestora, în condițiile unui blocaj economico-financiar generalizat și a unei subcapitalizări, pot conduce la paralizarea activitații întreprinderilor existente și la prohibiție pentru înființarea de societăți comerciale noi în domenii care necesită investiții importante de capital.

Atitudinea contribuabilului față de fiscalitate îmbracă un aspect psihologic, iar efectul depinde de mai multe variabile:

- suma reală a impozitelor și taxelor;

- capacitatea contribuabilului de a evalua sarcina fiscală reală;

- atitudinea sa față de stat și față de fiscalitate;

- capacitatea de a utiliza regulile administrative în favoarea contribuabilului;

- gradul de obișnuință la nivelul de fiscalitate perceput.

Nivelul fiscalității este influențat și determinat de mai mulți factori: performanțele economiei la un moment dat, eficiența folosirii cheltuielilor publice finanțate din impozite, necesitățile publice stabilite prin politica guvernamentală și aprobate de către parlament, gradul de înțelegere de către contribuabil a necesităților bugetare și de adeziune la politica guvernului, stadiul democrației dintr-o țară etc.

Prin simpla sa existenă, impozitul este în măsură să modifice comportamentul economic și social al contribuabilului prin influența exercitată asupra consumului și gradului de economisire al acestuia. Din acest punct de vedere, trebuie luată în considerare și noțiunea de presiune fiscală marginală, care rezultă din aplicarea ratei de impozit asupra veniturilor suplimentare, și care este legată de existența progresivității impozitului. Creșterea presiunii fiscale va determina contribuabilul să opteze între nevoile pe care le are de satisfăcut și le va alege pe cele care au cea mai mare utilitate marginală.

Incidența impozitului variază în funcție de natura impozitului. Impozitul pe venit influențează negativ atât capacitatea de economisire, cât si intențiile de consum în proporții diferite în funcție de categoriile sociale. Impozitele percepute de stat de la agenții economici constituie elemente de presiune fiscală, care este cu atât mai pronunțată, cu cât ponderea lor în valoarea adăugată realizată de contribuabili este mai mare. Presiunea fiscală este resimțită și amplificată și din partea impozitelor indirecte (TVA și accize) care, deși nu sunt suportate de întreprinderi, afectează volumul vânzărilor și competitivitatea lor prin intermediul prețurilor.

Conform actualei legislații fiscale profitul și salariile sunt elementele cele mai impozitate. În aceste condiții, cu cât o întreprindere este mai profitabilă, cu atât presiunea fiscală suportată de agentul economic este mai mare. Din punctul de vedere al finanțării la nivelul agentului economic, profitul, alături de amortizare, constituie elementul principal de autofinanțare. Cu cât profitul brut este mai afectat de impozitul pe profit, cu atât capacitatea de autofinanțare a întreprinderii este mai redusă. Dar mărimea prelevărilor la buget din profitul brut al exercițiului nu afectează numai activitatea de autofinanțare, ci și capacitatea de plată a agentului economic - plata impozitului pe profit este un flux financiar negativ. Deoarece pe agentul economic îl interesează nu atât mărimea valorii adăugate, cât masa profitului realizat, presiunea fiscală resimțită direct este cea dată mai ales de rata impozitului pe profit. De asemenea, pe măsură ce crește profitabilitatea agentului economic și mărimea absolută a profitului, presiunea fiscală la care este supusă întreprinderea crește, acest fapt datorându-se impozitării liniare a profitului. În cazul întreprinderilor românești, în afara fiscalității mult prea împovărătoare, trebuie menționat faptul că acestea sunt nevoite să facă față unor nevoi mult prea mari de finanțare a activitățiilor curente ca urmare a unei decapitalizări generalizate și a unei piețe de capital incipiente.

Sistemul fiscal actual cuprinde în structura sa o mulțime de taxe, impozite și contribuții pe care întreprinderea trebuie să le achite la anumite date scadente, în funcție de exigibilate, ducând, de multe ori, la disfuncționalități în activitatea economică a acesteia și în cea a trezoreriei (fluxurile de numerar). Impozitele datorate de contribuabil sunt în general: impozit pe profit/venit, impozit pe dividende, TVA, accize, taxe vamale, contribuțiile la asigurările sociale, fondul de șomaj, asigurări de sănătate, impozit pe clădiri, impozit pe mijloacele auto, taxa de timbru. La acestea se mai adaugă și impozite specifice unor activități (taxe pentru jocuri de noroc, taxa de turism, taxa de publicitate etc.), precum și taxe anuale pentru autorizații, licențe, amenzi, penalități și majorări (dobânzi) de întârziere pentru neplata în termen a impozitelor. Numărul mare de impozite și taxe ce trebuie plătite creează o presiune fiscală ridicată asupra întreprinderii. Având în vedere și ceilalți factori care acționează asupra activității agentului economic - nivelul cererii și ofertei, concurența, nivelul vânzărilor, termenul de încasare, nivelul de trai al populației, productivitatea muncii, etc. - mulți contribuabili cu greu mai rezistă în fața presiunii fiscale, ducând la falimentul acesteia sau la practicarea evaziunii fiscale pentru a supraviețui.

Fraudarea impozitelor și taxelor de către o parte din contribuabili creează concurență neloială între producători. Având în vedere sistemul concurențial al economiei de piață și nivelul de trai al populației, nivelul prețurilor este elementul economic esențial pentru realizarea activității unei întreprinderi. În acest caz firma care nu achită impozitele la stat poate vinde cu prețuri mai mici decât cei care își achită toate taxele.

1.2. Presiunea fiscală, factor determinant al comportamentului agentului economic

Principalul factor care influențează comportamentul fiscal al agentului economic îl reprezintă multitudinea prelevărilor fiscale, mai concret, presiunea fiscală.

Presiunea fiscală este resimțită în mod direct de către contribuabili, adică de către plătitorii de taxe și impozite. Contribuabilul cinstit și cu spirit civic vede în impozite „un rău necesar” și consimte la plata acestuia. Dar, ce se întâmplă când impozitele și taxele depășesc anumite limite suportabile, când inhibă inițiativa sau când determină chiar revolte fiscale? Atunci contribuabilii resimt povara presiunii fiscale care îi apasă, paralizându-le comportamentul normal în economie și în societate.

Totalitatea impozitelor şi taxelor reprezintă pentru contribuabili o reținere a uneia din veniturile deținute de către stat, fiind astfel necesară o cuantificare a lor atât la nivel macroeconomic, cât şi microeconomic. Aşadar, presiunea fiscală prezintă implicații la nivel macroeconomic, cât şi la nivel microeconomic, fiind astfel necesară o analiză a efectelor acesteia în ambele cazuri.

Presiunea fiscală pe plan național se determină prin intermediul unor indicatori procentuali. Un prim astfel de indicator este raportul dintre totalitatea impozitelor, taxelor, cotizațiilor sociale şi alte elemente cu conținut fiscal şi un indicator macroeconomic specific precum: produsul național brut, produsul intern brut, venitul național. Indicatorul secund al presiunii fiscale la nivel macroeconomic se determină pentru fiecare tip de impozit, sub forma unui raport procentual între un anumit impozit şi un indicator macroeconomic. Gradul ridicat al fiscalității presupune un obstacol pentru organizațiile naționale şi multinaționale care doresc să investească, presiunea fiscală determinând astfel unele dezavantaje în procesul investițional atât la nivelul investitorilor autohtoni cât şi la nivelul investitorilor străini. În acest context, fiecare stat încercă să aducă îmbunătățiri propriului său sistem fiscal şi urmăreşte realizarea unor obiective la nivel național cum ar fi:

- determinarea unui nivel invariabil şi rentabil al cotelor de impunere aplicate investitorilor autohtoni şi străini, pentru îmbunătățirea situației economiei naționale;

- adoptarea unui ansamblu de prelevări obligatorii care are ca scop reducerea presiunii fiscale ce afectează salariații, respectiv şi încurajarea protecției sociale la nivel național.

Presiunea fiscală înregistrează oscilații motiv pentru care împiedică într-o oarecare măsură stabilirea unei reforme fiscale eficiente. Aceste fluctuații au efecte şi asupra echilibrului economiei, astfel încât fiecare fluctuație este analizată din punctul de vedere al consecințelor noilor taxe şi impozite asupra fiscalității.

Astfel, orice companie multinațională înainte de a lua decizia de a investi pe teritoriul unui stat efectuează o analiză amănunțită a mediului economic, a prevederilor sistemului fiscal al statului în caz şi mai ales a măsurii în care presiunea fiscală va avea efecte asupra investiției sale.