Studiu privind Structura și Evoluția Impozitelor Directe în România în Perioada 2003-2008

CAPITOLUL I

ROLUL IMPOZITELOR ÎN ASIGURAREA RESURSELOR FINANCIARE PUBLICE

1.1 POLITICA FISCAL - BUGETARĂ

Viziunea Guvernului României în domeniul politicii fiscale este centrată pe asigurarea unui rol stimulativ şi orientativ al impozitelor şi taxelor, în scopul creşterii şi dezvoltării economice, al consolidării fiscale şi al dezvoltării şi întăririi clasei de mijloc.

Viziunea Guvernului României în domeniul bugetar se caracterizează prin eficienţa alocărilor bugetare pe bază de priorităţi, pe transparenţa cheltuielilor publice, pe asigurarea efectului multiplicator al cheltuielii publice asupra economiei reale.

Politica fiscală a Guvernului va funcţiona mai degrabă în serviciul producătorilor de impozite decât în serviciul culegătorilor de impozite şi se va baza pe un parteneriat real între stat si contribuabil.

Eficienţa fiscalităţii se observă atât în modul în care impozitele şi taxele colectate la bugetul de stat se reîntorc sub forma calităţii serviciilor publice cât şi în modul în care ele asigură, în mod sustenabil, menţinerea şi extinderea bazelor de impozitare. Reforma legislaţiei fiscale impune reducerea continuă a scutirilor şi exceptărilor acordate la plata impozitelor şi a taxelor, cu scopul creşterii transparenţei mediului de afaceri, îmbunătăţirii competiţiei şi lărgirii bazei de impozitare.

Principalele caracteristici ale politicii fiscal-bugetare în perioada 2005-2008 sunt subordonate obiectivelor de susţinere a creşterii economice şi de reducere a inflaţiei şi se referă la:

- stabilirea deficitului bugetului general consolidat la un nivel corelat cu obiectivele macroeconomice precum şi diminuarea deficitelor cvasi-fiscale, în vederea susţinerii eforturilor de reducere a inflaţiei în acord cu criteriile nominale de convergenţă;

- susţinerea procesului de convergenţă a economiei româneşti cu economiile europene;

-continuarea armonizării legislaţiei fiscal-bugetare cu normele Uniunii Europene etc.

Politica se va proiecta şi implementa pe baza următoarelor principii de bază:

- principiul neutralitaţii fiscale;

- principiul eficacităţii (performanţei) fiscale;

- principiul egalităţii de tratament fiscal;

- principiul sustenabilităţii normei fiscale etc.

În domeniul impozitării sunt avute în vedere următoarele:

Impozite directe

Guvernul României va aplica o singura rată de impunere, atât pentru impozitul pe venit cât şi pentru impozitul pe profit. Rata de impunere va fi una competitivă in raport cu statele cu care România se află în competiţie în scopul atragerii de investiţii străine directe.

Impozitul pe profit

Impozitul pe profit va fi redus de la 25%, cât este în prezent, la 16%.

O astfel de rată redusă, coroborată de simplificarea reglementărilor în vigoare, va duce la o creştere a bazei impozabile, prin dezvoltarea afacerilor existente, creşterea investiţiilor străine directe, cât şi prin reducerea ponderii în PIB pe care o înregistrează în acest moment economia subterană.

Se vor considera drept cheltuieli deductibile fiscal cheltuielile destinate cercetării-dezvoltării, cheltuielile destinate investiţiilor în capitalul uman, precum şi pentru investiţiile in infrastructura medicală.

Impozitul pe venit

Începând cu anul 2005 se va introduce o cotă unică de 16% la impozitul pe venitul persoanelor fizice.

Deducerile de bază şi deducerile suplimentare pentru persoanele aflate în întreţinere vor fi menţinute pentru ca persoanele care obţin venituri mici să nu înregistreze scăderi ale venitului real disponibil, în raport cu actualul sistem de impunere.

De asemenea, vor fi acordate, în limitele stabilite de lege, deductibilităţi pentru contribuţii la fondurile private de pensii, contribuţii la asigurările private de sănătate, cheltuieli pentru cumpărarea de computere şi cheltuieli pentru reabilitarea termică a locuinţei.

Aplicarea cotei unice pe venit va conduce la reducerea semnificativă a costurilor de administrare fiscală.

1.2 CONŢINUTUL, ROLUL, ELEMENTELE ŞI CLASIFICAREA IMPOZITELOR

CONŢINUTUL ŞI ROLUL IMPOZITELOR

Definirea impozitului nu variază prea mult de la un autor la altul. Astfel, Gaston Jeze susţine că "impozitul este o prestaţie pecuniară, pretinsă pe cale de autoritate, cu titlu definitiv si fară contraprestaţie, în vederea acoperirii cheltuielilor publice".

Într-o lucrare mai recentă, Lucien Mehl si Pierre Beltrame definesc "impozitul ca o prestaţie pecuniară, pretinsă de autoritatea publică de la persoane fizice si morale, după capacitaţile lor contributive şi fără contraprestaţie determinată, în principal pentru acoperirea cheltuielilor publice, şi, în mod accesoriu, cu scopuri intervenţioniste ale puterii publice".

Webster`s Encyclopedic Unabridget Dictionary of the English Language defineşte impozitul ca fiind "o suma de bani cerută de guvern pentru întretinerea sa sau pentru anumite facilităţi sau servicii percepută asupra venitului, proprietaţii, vânzării, etc."

Din definiţiile de mai sus se desprind trei elemente principale legate de impozit:

- elementul de autoritate - oricare ar fi forma impozitului el este întotdeauna perceput ca un act de autoritate, o obligaţie prin constrângere. Caracterul general şi obligatoriu al impozitului este prezentat şi în Constituţia României;

- elementul de transfer - se bazeaza pe faptul că impozitul este o prelevare de avuţie efectuată asupra patrimoniului contribuabilului, iar veniturile din impozite se depersonalizeaza şi sunt alocate acoperirii unor cheltuieli ale căror avantaje nu-i vizeaza direct pe plătitorii impozitelor.