Studiul privind Activitatea Trezoreriei Publice pe Exemplul Municipiului Petroșani

INTRODUCERE

Începând cu anul 1990, în România s-a declanşat un amplu proces de tranziţie spre o economie concurenţială de piaţă , liberalizată, performantă.

În acest context s-au produs importante modificări şi în sistemul financiar, cu consecinţe deosebite asupra finanţelor în sectorul public. Măsurile de restructurare a economiei implică autonomie financiară deplină agenţilor economici, aceştia având relaţii cu statul numai prin impozitele şi taxele datorate potrivit legii, precum şi prin sistemul de subvenţii acordate în situaţii speciale.

Ministerul Finanţelor şi unităţile sale teritoriale au atribuţii noi pentru mobilizarea resurselor financiare la bugetul public naţional, precum şi utilizarea acestora în condiţii de eficienţă pentru îndeplinirea funcţiilor ce revine organelor administraţiei centrale şi locale de stat. Astfel, a apărut necesitatea reorganizării Ministerului finanţelor atât la centru cât şi la nivelul unităţilor judeţene, încât să poată îndeplini atribuţiile ce-i revin în noile condiţii.

Modificările importante intervenite după 1990 în rolul şi structura sistemului bancar, precum şi schimbările de concepţie privind administrarea şi utilizarea resurselor financiare în sectorul public au condus la concluzia că realizarea atributelor finanţelor publice în condiţiile economiei de piaţă se asigură numai dacă se dispune de sisteme proprii de organizare, care să permită intervenţia sporită în toate fazele de execuţie. Un astfel de sistem de organizare a urmăririi acţiunilor finanţelor publice îl reprezintă TREZORERIA, concepută într-un sistem unitar de organizare la nivelul central şi teritorial.

Derularea execuţiei financiare prin trezoreria publică asigură protejarea finanţelor de influenţe rezultate din inflaţie, trecerea la privatizare, evoluţia cursului valutar, modificările intervenite în rolul şi structura sistemului financiar şi banca, contribuind la consolidarea finanţelor locale în special şi a finanţelor publice în general.

CAPITOLUL I

CREAREA TREZORERIEI FINANŢELOR PUBLICE

1.1. Necesitatea înfiinţăm trezoreriei finanţelor publice

Trezoreria a existat în ţara noastră, înaintea celui de-al doilea război mondial, într-o altă formă decât cea care se preconizează să se generalizeze în sistemul actual al finanţelor publice.

În Dicţionarul Explicativ al limbii române, trezoreria este definită ca "oficiu al unui stat unde se păstrează şi se administrează tezaurul public" însă nu mai corespunde condiţiilor actuale de tranziţie la economia de piaţă. Apropiată de realitatea actuală este definiţia, dată de Dicţionarul Enciclopedic, după care trezoreria este "ansamblul de operaţiuni financiare băneşti, bugetare şi extrabugetare, pe care le face statul pentru procurarea mijloacelor băneşti care sunt necesare şi pentru cheltuirea acestor mijloace".

Deşi existau patru bănci specializate, până în anul 1990 a funcţionat un sistem monobancar dominat de Banca Naţională a României la care era concentrată execuţia bugetului de stat. Banca Naţională avea stabilite prin lege atribuţii, cum ar fi: asigurarea încasării veniturilor bugetare de la unităţile de stat şi evidenţa acestora pe capitole, subcapitole, plătitori, precum şi a plăţilor de casă pe capitole de cheltuieli, ministere şi instituţii subordonate acestora; exercitarea controlului asupra eliberării fondurilor de la bugetul de stat în numerar şi din cont pe seama investiţiilor publice pentru acoperirea cheltuielilor aprobate, în limita creditelor bugetare deschise pe destinaţii de Ministerul Finanţelor, păstrarea conturilor de disponibilităţi ale bugetelor locale, instituţiilor publice pentru mijloace extrabugetare şi fondurilor cu destinaţie specială; asigurarea transmiterii informaţiilor către Ministerul Finanţelor privind execuţia bugetului de stat, disponibilităţile bugetare locale, ale instituţiilor publice.

Aplicarea programului de reformă al Guvernului României privind trecerea la economia liberalizată a determinat modificări importante şi în organizarea şi structura sistemului bancar. Descentralizarea şi reorientarea bancară, ca modificări importante în rolul şi structura sistemului de organizare şi funcţionare a băncilor, au avut consecinţe deosebite asupra finanţelor publice.

Începând cu luna aprilie 1991, prin noul cadru juridic, respectiv "Legea privind activitatea bancară" şi "Legea privind Statutul Băncii Naţionale a României" se conferă Băncii Naţionale a României un înalt grad de independenţă în limita exercitării unor atribuţii clare şi precise sub controlul direct al corpului legislativ al ţării. Se renunţă la atribuţiile ce-i reveneau Băncii Naţionale în trecut în legătură cu execuţia bugetului de