Studiul privind evoluția veniturilor bugetare în perioada 2005-2008

Introducere

Datorită evoluţiei financiare atât pe plan naţional cât şi pe plan internaţional precum şi a crizei economice ce se conturează este necesar a se observa mai îndeaproape evolutia financiară a taxelor şi impozitelor pe perioada aderării României în Uniunea Europeană, structura lor şi evoluţia atât ca pondere din total venituri cât şi ca valoare.

Prezenta lucrare analizează structura şi evoluţia veniturilor bugetare în perioada 2005-2008, şi a fost structurată pe patru capitole semnificative.

În primul capitol, structurat pe trei subcapitole în care este prezentată teoria resurselor financiare precum conţinutul şi alocarea acestora, respective politica financiară a resurselor.

Al doilea capitol este structurat în două subcapitole, iar fiecare subcapitol în alte trei subcapitole.În acest capitol este prezentată atât partea teoritică cât şi partea practică a veniturilor fiscale, în perioada 2005-2008.De asemenea, sunt evidenţiate atât impozitele directe (impozitul pe venit, impozitul pe profit), cât şi impozitele indirecte (TVA, respective accize), atât în partea teoretică cât şi în partea practică, şi prezentată importanţa acestor impozite în total venituri şi în venituri fiscale.

În al treilea capitol este prezentată evoluţia veniturilor nefiscale, şi este structura în două subcapitole:venituri din proprietate, respective venituri din bunuri şi servicii.

Importanţa si evoluţia impozitului pe profit în total venituri şi venituri fiscale, este prezentat în al patrulea capitol.

Legile financiare date în această perioadă dar şi dezvoltarea financiară a societăţilor comerciale şi a persoanelor fizice sunt cele două “forţe” pe care le vom analiza în acest proiect.

Capitolul 1

Resurse financiare publice

1.1.Conţinutul resurselor financiare publice şi alocarea acestora

Intr-o economie modernă, de regula, necesarul de resurse depăşeşte posibilităţile de procurare a acestora,de asemenea, în timp ce resursele au un caracter limitat, cererea de resurse înregistrează o tendinţă de creştere continuă.

Resursele,provin din produsul intern brut,la care se adaugă importul,sunt folosite pentru:consum,formarea bruta de capital,şi export.Alături de resursele materiale,umane,valutare şi informaţionale,un rol deosebit îl au resursele financiare.

Resursele financiare reprezintă totalitatea mijloacelor băneşti necesare realizării obiectivelor economico-sociale intr-o anumitã perioada de timp.

În cadrul resurselor financiare ale societaţii se include:

»resursele financiare ale instituţiilor publice;

» resursele financiare ale întreprinderilor publice si private;

» resursele financiare ale organismelor fără scop lucrative;

» resursele financiare ale populaţiei.

Cuantumul resurselor financiare ale societăţii este influenţat de:mărimiea produsului intern brut,proporţia în care acesta se împarte pentru formarea brută de capital şi pentru consum,nivelul preţurilor,volumul şi structura producţiei,posibilitatea de procurare a unor resurse financiare externe(împrumuturi,transferuri cu caracter definitiv).

Între resursele financiare ale societăţii şi resursele financiare publice există un raport ca de la întreg la parte, deoarece resursele financiare ale societăţii au o sfera de cuprindere mult mai largă.

Alături de resursele financiare publice, resursele financiare ale societăţii include şi resursele financiare private. Resursele financiare publice sunt constituite din:bugetul de stat,bugetele locale,bugetele fondurile speciale, Aşadar resursele financiare publice împreuna cu resursele financiare private constituie resursele financiare ale societaţii.

Datorită caracterului limitat al resurselor financiare, o problemă foarte importantă a societăţii o constituie alocarea resurselor necesare producerii tuturor categoriilor de bunuri (publice, mixte şi private).

Producţia de bunuri publice şi raportul dintre acestea şi bunurile private sunt bugetul trezoreriei statului şi bugetele altor instituţii publice cu caracter autonom,în condiţiile asigurării echilibrului financiar.Resursele financiare reflectate in bugetele menţionate anterior,cumulate la nivel naţional alcătuiesc resursele financiare publice totale.

Statul,prin intermediul guvernului in condiţiile pieţei imperfecte ce caracterezează economia modernă poate intervene fie in mod direct in calitate de producător sau consummator,fie în mod indirect ca partener al vieţii publice care reglementează şi intervine pentru a se asigura de buna funcţionare a pieţei.

În teoria finanţelor publice,se apreciază,că alocarea resurselor este optimă atunci când cerinţele consumatorilor sunt satisfăcute la un nivel maxim,prin intermediul sectorului privat şi a celui public.

Prin intermediul impozitelor şi taxelor plătite de toţi contribuabilii,persoane fizice şi juridice,este finanţată din resursele bugetare producţia de bunuri şi servicii.Prin plata de către contrubuabilii a impozitelor şi taxelor,scade capacitatea acestora de a-şi procura acestor bunuri şi servicii de pe piaţă,pentru folosirea lor exclusivă.La un moment dat,cetăţenii unei ţări pot manifesta,în funcţie de distribuţia averii şi veniturilor,anumite preferinţe faţă de procurarea bunurilor publice si a celor private,ăiar comportamentul acestora este pus in evidenţă de curbele de indiferenţă.O curbă de indiferenţă include,la un moment dat,punctele în care preferinţele faţă de sectorul public şi cel privat sunt egale,respectiv indiferente.

Curbele de indiferenta descriu toate combinatiile unor coşuri de bunuri si servicii produse atât de sectorul public. O curbă de indiferenţă reuneşte punctele în care produsele celor două sectoare sunt substituibile pentru beneficiari,iat toate punctele de pe curba de indiferenţă indică,pentru o persoană,acelaşi nivel al satisfacţiei sau utilitaţi.

Curbele de indiferenţă au inclinaţie descrescătoare conform graficului.(fig.1).