Supravegherea Bancară în Uniunea Europeană

CAPITOLUL I SUPERVIZAREA BANCARĂ: CONCEPT ŞI INSTRUMENTE

1.1 Generalităţi, concept şi obiective privind supravegherea bancară în UE

Potrivit dicţionarului financiar –bancar, supravegherea bancară este definită ca fiind operaţiunea de competenţa BNR care vizează activitatea băncilor, persoane juridice române, a sucursalelor băncilor străine; BNR ţine cont de raportările făcute de către acestea, dar face şi inspecţii la sediul băncilor, al sucursalelor şi altor sedii secundare din ţară.

Supravegherea se divide în două variante , dacă o clasificăm din perspective numărului autorităţilor de supraveghere şi a dimensiunii ariei de exercitare asupra segmentelor pieţei financiare, iar aceste variante sunt: supravegherea sectorială şi supravegherea integrată.

- Supravegherea sectorială se referă la faptul că supravegherea se face de către autorităţi de supraveghere diferite pe fiecare segment al pieţei financiare, de exemplu: piaţa bancară. Piaţa de capital, piaţa sigurărilor etc;

- Supravegherea integrată, în acest caz supravegherea se face de către o singură autoritate aupra tuturor segmentelor pieţei financiare;

O altă clasificare făcută din perspective modalităţilor de supraveghere a activităţii grupurilor financiare şi a instituţiilor financiar-bancare care îşi desfăşoară activiatea la nivel internaţional este: supravegherea consolidată şi supravegherea individual.

- Supravegherea consolidată este acea supraveghere realizată de autoritatea de supraveghere asupra întregului grup financiar, nu doar asupra unei subsidiare a grupului.

- Supravegherea individuală se caracterizează prin faptul că supravegherea se realizează la nivel de instituţie sau subsidiară din cadrul unui grup financiar bancar, iar activitatea acesteia se încadrează în aria de exercitare a autorităţilor de supraveghere din ţara respectivă.

În sistemul bancar supravegherea se caracterizează printr-o formă mai aparte, şi anume supravegherea prudenţială, care se defineşte prin ansamblul proceselor prin care una sau mai multe autorităţii naţionale asigură siguranţa şi stabilitatea sistemului bancar. În acest caz avem doua abordări cu privire la supravegherea bancară, o abordare în sens larg şi una în sens restrâns. În sens restrâns, se poate vorbi de o analiză a datelor raportate de bănci (supravegherea off-site), verificarea în teren a veridicităţii datelor raportate precum şi identificarea altor elemente faptice relevante (supravegherea on-site) precum şi luarea măsurilor necesare pentru rezolvarea problemelor prudenţiale care au fost identificate în urma analizelor efectuate. Supravegherea bancară vazută în sens larg, se compune din supravegherea bancară în sens restrâns plus efectuarea analizelor privind stabilitatea financiară, referitor la funcţionarea băncilor se referă la emiterea normelor de prudenţialitate, autoritatea înfiinţării şi funcţionării acestora, în acest caz se iau şi măsurile de scoatere în afara sistemului a băncilor neviabile şi de protecţie a depunătorilor. Supravegherea prudenţială de calitate pentru un sitem bancar sănătos reprezintă o condiţie necesară dar nu este şi sufiecientă. Crizele bancare au afectat si au apărut în toate economiile lumi însă acestea au foat mai frecvente în cazul economiilor de tranziţie sau în curs de dezvoltare. Pentru a asigura o mai buna funcţionare a sistemului bancar, organele de supraveghere bancară se asigură că reglementările adoptate sunt puse bine în practică.

Supravegherea bancară propriu-zisă presupune monitorizarea activităţii băncii, iar aceasta urmăreşte evoluţia băncii în economie şi îndeplineşte criteriile de prudenţialitate şi performanţa bancară. În contextul actual, al crizei financiare care a pornit din sectorul bancar şi s-a extins asupra tuturor domeniilor economice, a relevat faptul că supravegherea bancară trebuie să fie mult mai eficientă, pentru ca pe viitor astfel de scenarii să fie evitate, sau măcar să se poată interveni asupra efectelor acestora. În sistemul bancar de multe ori se apelează la o supraveghere specială care în cele mai multe cazuri oferă asistenţă şi sprijin instituţiei bancare care se află în dificultate, această comisie întocmită pentru supravegherea specială este numită de autoritatea de supraveghere.

Ca şi obiective prioritare în contextul supravegherii bancare se poate vorbi despre performanţă şi risc în bănci. În acest fel se poate evalua modul în care a fost efectuată validarea de către bănci. Aceste obiective pot fi indeplinite cu uşurinţă dacă se urmăresc cu deosebită atenţie instrumentele de supraveghere, şi anume sistemul de rating şi sistemul bancar de avertizare timpurie. Un rol deosebit de important îl are sistemul de rating deoarece agenţiile de rating pot influenţa cu uşurinţă investitorii şi mai ales populaţia. Acestea fac analize la nivelul fiecărei bănci, iar pe baza rapoartelor incadrează banca respectivă într-o anumită categorie de rating, care relevă capacitatea acesteia de a se impune pe piaţă şi de a acoperi eventualele deficienţe.