Supravegherea Bancară în Uniunea Europeană

1. Supravegherea bancară

1.1. Supravegherea bancară – concept și obiective

Supravegherea bancară reprezintă totalitatea proceselor prin care una sau mai multe autorități naționale au în vedere siguranța și stabilitatea sistemului bancar.

Supravegherea prudențială bancară vizează aspecte precum protecția concurenței sau protecția consumatorului. Aceste sarcini pot fi asigurate de o autoritate unică de supraveghere sau de autorități separate.

Această noțiune poate fi utilizată atât în sens restrâns, cât și în sens larg. În sens restrâns, supravegherea constă în analiza datelor raportate de către bănci, verificarea pe teren a datelor raportate cu privire la conformitatea acestora, identificarea altor elemente faptice relevante precum și luarea de măsuri necesare în vederea rezolvării problemelor prudențiale identificate. În sens larg, supravegherea prudențială bancară constă, în plus, pe lângă cele anterior menționate, în efectuarea de analize cu privire la stabilitatea financiară, emiterea de norme prudențiale în ceea ce privește funcționarea băncilor, autorizarea înființării și funcționării acestora și de asemenea, luarea de măsuri de scoatere în afara sistemului a băncilor neviabile și de protecție a depunătorilor.

O supraveghere bancară caracterizată printr-un nivel înalt de calitate este o condiție necesară pentru a avea un sistem bancar sănătos, însă de asemenea sunt necesare și asigurarea unui cadru macroeconomic stabil, a unui sistem juridic funcțional, a unui sistem contabil prin care sa fie corect reflectate situațiile patrimoniale a companiilor, a unui sistem echitabil de impozitare a profiturilor băncilor, a unui sistem nefinanciar dezvoltat.

Crizele bancare, deși au apărut și în economii dezvoltate, au fost mai frecvente și de mai mare amploare în economiile de tranziție sau în curs de dezvoltare datorită neîndeplinirii condițiilor menționate.

Există un consens pe plan internațional în ceea ce privește supravegherea prudențială bancară care presupune că pentru asigurarea sistemului bancar și economiei securitate și stabilitate, sistemul de reglementare nu doar stabilește normele necesare ci și asigură aplicarea acestora în cele mai bune condiții.

În ceea ce privește modul concret de desfășurare a supravegherii bancare există diferențe între practicile fiecărei țări. Astfel s-au dezvoltat sisteme de supraveghere bancară tutelate de autoritatea monetară, Banca Centrală a fiecărei țări, cu norme specifice și adaptate pentru stabilitatea fiecărei țări. De asemenea, dezvoltarea pe plan mondial, in sensul cooperării între țări, impune necesitatea stabilității și securității băncilor.

În timp, s-a sesizat rolul oportun pe care îl pot avea băncile în ceea ce prveșe siguranța și vitalitatea relațiilor economice. Eforturile privind dezvoltarea relațiilor economice vor fi meritat în situația în care băncile care participă activ la fluxul mondial de resurse financiare vor constitui rezerve considerabile, iar in activitatea acestora își vor putea afirma potențialul și vor avea durabilitate și siguranță.

În opinia celor mai mulți autori, reglementarea și supravegherea bancară sunt o soluție care vizează siguranța și stabilitatea băncilor și a economiei naționale.

Obiectivele principale ale motivației reglementării bancare de către guvern sunt următoarele :

• protejarea economiilor populației;

• controlul ofertei de monedă și credit în măsură să înfăptuiască obiective economice (cum sunt utilizarea înaltă a forței de muncă și inflația scăzută);

• egalarea oportunităților și imparțialitate în accesul public la credit și la alte servicii bancare:

• promovarea încrederii publice în sistemul bancar, astfel încât fluxul economiilor să nu aibă întreruperi către investițiile productive și plățile pentru bunuri și servicii să se deruleze rapid și eficient;

• acordarea ajutorului sectorelor economiei care au nevoie speciale de credit.

În anul 1997, activitatea de supraveghere bancară a fost reglementată prin formularea celor 25 de principii esențiale care sunt considerate drept cerințe minime și care servesc ca referințe de bază pentru supraveghetori și alte autorități publice, atât în plan național cât și internațional. Acestea pot fi structurate după cum urmează:

• premise pentru supravegherea bancară efectivă;

• autorizare și structură;

• reglementări prudențiale și cerințe;

• metode pentru desfășurarea supravegherii bancare;

• cerințe în domeniul informațional;

• puterile formale ale supraveghetorilor;

• băncile internaționale.