Supravegherea Prudentiala și Rolul Acestei a în Gestionarea Riscului Sistemic

INTRODUCERE

În ultimele două decenii, studiul băncilor şi activităţii bancare a constituit, pentru cercetători, unul dintre cele mai fascinante domenii de exploatare. Acestui sector i-au fost dedicate numeroase lucrări cu caracter fundamental sau aplicativ. Băncile operează într-un mediu în continuă schimbare, ele fiind expuse unor riscuri din ce în ce mai complexe care devin o ameninţare pentru abordările tradiţionale ale managementului bancar. În această perioadă de criză financiară, indicatorii de eficienţă şi de profitabilitate ce caracterizează sistemul bancar au fost afectaţi, astfel prudenţa bancară a devenit o preocupare permanentă a instituţiilor ce compun sistemul bancar. Aplicând principiul prudenţialităţii la nivelul întregului sistem bancar se evidenţiază o formă de verificare a activităţii bancare şi anume, supravegherea bancară. Această formă de supraveghere a apărut ca o necesitate a generalizării unor principii care să asigure o modalitate de urmărire a eficienţei activităţii bancare desfăşurate de fiecare instituţie de credit -componentă a sistemului, dar şi a sistemului în ansamblul său, cu scopul de a menţine stabilitatea financiară. În domeniul bancar, supravegherea prudenţială presupune observarea permanentă a fiecărei componente a sistemului şi a efectelor activităţii acesteia asupra sistemului. Evoluţia necorespunzătoare a unei instituţii de credit poate produce consecinţe care pot fi uneori dezastruoase asupra altor instituţii din sistem, ceea ce poate duce la periclitarea sistemului, chiar până la pragul colapsului.

De aceea, societatea şi statul nu pot rămâne indiferente la asemenea riscuri, fapt pentru care, în fiecare ţară, a fost creată o instituţie publică însărcinată cu funcţia de supraveghetor al sistemului bancar. Cadrul metodologic de monitorizare şi gestionare a riscului sistemic a evoluat atât la nivel macro-prudenţial cât si la nivel micro-prudenţial, progresul înregistrat referindu-se atât la dezvoltarea instrumentarului folosit cât si la procesul de standardizare şi cooperare la nivel internaţional. În România, instituţia care se ocupă cu prevenirea riscului sistemic prin promovarea unei supravegheri bancare eficiente este Banca Naţională a României. Problemele fundamentale ce stau în atenţia sectorului bancar privesc atât dezvoltarea şi creşterea eficienţei acestuia cât şi restructurarea şi soluţionarea portofoliului de credite neperformante, care continuă să înregistreze niveluri ridicate. Lucrarea de faţã, "Supravegherea prudenţială şi rolul acesteia în gestionarea riscului sistemic", prezintă o analiză a supravegheri iprudenţiale, a conceptului de risc sistemic şi a principalelor instrumente de gestionare a acestuia.

1. Supravegherea prudenţială - modele şi instrumente ale supravegherii prudenţiale

1.1. Supravegherea prudenţială

Supravegherea prudenţială a activităţii băncilor pe baza raportărilor băncilor s-a axat, conform normelor si reglementărilor de prudentă bancară internaţionale, pe urmărirea urmatoarele obiective :

- Primirea in termen de la bănci a raportărilor privind indicatorii de prudenţă bancară (raportul de solvabilitate, împrumuturile mari acordate clienţilor, poziţia valutară zilnică, clasificarea creditelor si constituirea provizioanelor specifice de risc);

- Analiza în dinamica si evaluarea performanţelor financiare ale fiecărei bănci, detreminarea evoluţiilor si a tendinţelor în cadrul sistemului bancar;

- Semnalarea cazurilor de neîncadrare a indicatorilor de prudenţă bancară în nivelul prevăzut de reglementările în materie, în vederea luării măsurilor pentru prevenirea deteriorării situaţiei financiare a băncilor si aplicarea sancţiunilor prevăzute de lege în cazurile de încălcare repetată a acestor norme.

Pe lânga raportările pe suport hartie, în vederea facilitării schimbului de informaţii dintre Banca Centrală şi bănci, în cadrul Băncii Naţionale a fost iniţiat proiectul de raportare statistică în baza căruia băncile vor transmite raportări prin utilizarea reţelei de telecomunicaţii interbancare. Acest sistem de raportare prezintă o serie avantaje atât pentru emitentul, cât si pentru beneficiarul de informaţii, cum ar fi :

- eficienţa (prin scurtarea timpului de transmitere si de prelucrare a datelor);

- cresterea gradului de securitate (prin cunoasterea persoanelor care au acces la informatii);

- standardizarea si uniformizarea raporatrii statistice.

Analizele efectuate in procesul "offsite" s-au finalizat prin atentionari scrise adresate conducerii bancilor pentru a lua masuri de incadrare in prevederile normelor de prudenta bancara, precum si prin aplicarea sanctiunilor prevazute de legislatia in materie, in cazurile in care bancile au continuat sa inregistreze abateri de la aceste norme. Concluziile desprinse din aceste analize contribuie la selectarea bancilor care fac obiectul actiunilor de examinare "onsite" efectuate de organele de supraveghere ale Bancii Nationale.

În timp ce reglementarea bancară se defineşte prin ansamblul delegi şi norme aplicabile băncilor în activitatea lor, cea de supraveghere se referă la activitatea de monitorizare a situaţiei financiare a instituţiilor bancare şi la verificarea modului cum sunt respectate şi aplicate reglementările bancare.

În mod tradiţional, sistemul bancar a fost supus unui grad înalt de reglementare şi supraveghere. Deşi în numeroase ţări se observă o tendinţă de dereglementare a sistemului bancar, activitatea bancarăcontinuă să rămână, pe plan mondial, una din activităţile economice celemai normate.Supravegherea bancară este activitatea pe care o desfăşoarăautoritatea de supraveghere bancară asupra tuturor entităţilor componente ale sistemului bancar românesc care constă în urmărirea modului în care acestea respectă reglementările prin care sunt decise cerinţele prudenţiale care să asigure atât aplicarea unei politici şi practici bancare prudente în interesul băncii respective şi a clienţilor acesteia, cât şi credibilitatea şi viabilitatea întregului sistem. Supravegherea bancară constă în monitorizarea stării financiare a fiecărei instituţii de credit şi la nivel agregat, şi verificarea modului în care sunt aplicate şi respectate reglementările bancare.