Taxa pe valoare adăugată

1. Conceptul de taxa pe valoarea adaugata

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect, aparut relativ de curand in peisajul sistemelor fiscale din diferite state. Acest impozit are o arie de raspandire destul de larga la nivelul globului. Pe parcursul timpului, de la aparitia acestuia in Franta in anul 1954, tot mai multe state au manifestat interes pentru introducerea lui in sistemul fiscal propriu.

La baza aparitie taxei pe valoarea adaugata sta impozitul pe circulatia marfurilor. Trecere la taxa pe valoarea adaugata a facut posibila evitarea impozitarii in cascada a circulatiei marfurilor. Prin impozitarea in cascada, care era caracteristica impozitului pe circulatia marfurilor, avea loc o impunere a unei materii impozabile care continea impozitul pe circulatia marfurilor datorat anterior, ajungandu-se astfel la a calcula impozitul afrent unui venit impozabil in cadrul caruia era cuprins impozitul datorat anterior.

Dupa cum am mentionat anterior, taxa pe valoarea adaugata a aparut pentru prima oara in Franta in anul 1954, in sfera de actiune a acesteia fiind incluse serviciile si comertul cu ridicata.Ulterior, sfera de aplicare a taxei pe valoarea adaugata a fost extinsa si asupra altor activitati, in special asupra comertului cu amanuntul(generalizarea taxei pe valoarea adaugata avand loc in Franta in ianuarie 1968).

Concomitent cu Franta si alte state ale lumii au introdus taxa pe valoarea adaugata, iar in Uniunea Europeana organele de decizie au declarat acest impozit ca impozit general pentru state, mergand ulterior pe linia armonizarii legislatiei tarilor comunitare. O cota prelevata din taxa pe valoarea adaugata colectata de statele Uniunii Europene constituie un venit al bugetului Uniunii.

Taxa pe valoarea adaugata este un impozit indirect deoarece se aplica pe fiecare stadiu al circuitului economic al produsului final, asupra valorii adaugate realizata de producatori, inclusiv asupra distributiei catre consumatorul final.

2. Caracteristici

La baza taxei pe valoarea adaugata stau o serie de principii sau caracteristici:

- Universalitatea (sfera de aplicare) impozitului

- Teritorialitatea impozitului

- Deductibilitatea impozitului

- Transparenta impozitului

- Unicitatea impozitului

- Fractionalitatea platii impozitului.

T.V.A. respecta principiul universalitatii impozitului deoarece, cu exceptiile prevazute de lege, se aplica asupra tuturor operatiunilor cu plata si similate acestora, efectuate, in mod independent, de catre persoanele fizice si juridice.

Teritorialitatea impozitului se refera la locul unde are loc impunerea circulatiei bunurilor si serviciilor. La stabilirea teritorialitatii taxei pe valoarea adaugata stau la baza principiile originii si destinatiei.

In cazul aplicarii principiului originiise tine cont de valoarea adaugata tuturor bunurilor indigene.

Principiul originii in stabilirea taxei pe valoarea adaugata determina sa fie supuse impozitarii atat bunurile care vor fi produse si consumate in tara, cat si bunurile care vor fi produse si exportate. Deci, se impoziteaza valoarea adaugata obtinuta pe teritoriul national, indiferent de destinatia bunurilor. In acest caz, importurile de bunuri nu sunt supuse taxei pe valoarea adaugata deoarece la momentul importului acestea nu au creat plusvaloare pe teritoriul national.

Sistemul aplicarii taxei pe valoarea adaugata avand la baza principiul originii este compatibil cu calculul taxei pe valoarea adaugata pe venit, altfel spus, cota taxei pe valoarea adaugata se aplica asupra diferentei dintre volumul vanzarilor si volumul achizitiilor de la alte firme. T.V.A. pe venit are o arie de raspandire redusa (Argentina, Peru), majoritatea tarilor apeland la calculul taxei pe valoarea adaugata pe consum.

In cazul aplicarii principiului destinatiei la impozitarea cu taxa pe valoarea adaugata are loc impunerea valorii adaugate pentru bunurile consumate pe teritoriul national, indiferent daca aceasta valoare adaugata este realizata in tara sau in strainatate. Ca urmare a aplicarii acestui principiu are loc impunerea consumului intern, indiferent daca provine din productie proprie sau din import, iar exporturile sunt exonerate (la noi in tara se acorda dreptul de deducere a taxei pe valoarea adaugata aferenta exporturilor, exportul fiind o operatiune supusa T.V.A., avand insa cota de impozitare 0%).

Acest sistem de calcul al taxei pe valoarea adaugata, plecand de la principiul destinatiei, este folosit in marea majoritate a statelor care au adoptat acest impozit indirect.

Prin aplicarea taxei pe valoarea adaugata se ofera posibilitatea deducerii taxei pe valoarea adaugata platita anterior din taxa pe valoarea adaugata colectata ca urmare a vanzarii bunurilor si prestarii serviciilor, taxa pe valoarea adaugata care este datorata statului reprezentand diferenta dintre taxa colectata si taxa achitata ca urmare a cumpararilor sau beneficierii de prestarea unor servicii. Exista si unele exceptii de la aplicarea acestui principiu, care se refera la neacordarea dreptului de de deducere a taxei pe valoatea adaugata platita la aprovizionare (reglementate expres prin actele normative), insa, ca regula generala, putem retine deductibilitatea taxei pe valoarea adaugata.