Taxa pe Valoarea Adăugată

ARGUMENT

Lucrarea de fata îsi propune sa prezinte cadrul legal al aplicarii taxei pe valoarea adaugata si principalele operatii contabile în legatura cu aprovizionarea si relatiile cu clientii ale unei societati comerciale ce îsi desfasoara activitatea în România, operatii care presupun aplicarea taxei pe valoarea adaugata, cititorul având posibilitatea sa studieze modul de aplicare, calculare si înregistrare în principalele documente contabile.

CAP I : IMPOZITE INDIRECTE DE NATURA TVA

1.1. CONCEPT ECONOMIC. ROL

Impozitul este o categorie financiara, cu caracter istoric, a carui aparitie este legata de existenta statului si a banilor.

De la aparitia lor, impozitele au fost concepute si aplicate diferit, în functie de dezvoltarea economico-sociala si de cheltuielile publice acceptate în fiecare stat. Informatii despre impozitele, taxele si cheltuielile publice din Antichitate provin, în special, din istoria statelor antice, grec si roman.

Rolul alocativ, distributiv si chiar cel reglator ale statului implica resurse financiare pe care statul si le procura prin vânzarea anumitor prestatii, prin fiscalitate si, daca aceste resurse nu sunt suficiente, prin împrumut.

Veniturile cu caracter fiscal ale administratiei publice centrale sunt:

- impozite directe (impozite pe venit, impozite pe profit, impozite pe avere);

- impozite indirecte (taxa pe valoarea adaugata, taxe de consumatii sau accize, monopoluri fiscale, taxe vamale);

- taxe de înregistrare si de timbru (taxe judecatoresti, taxe de notariat, taxe consulare, taxe de administratie);

Structura resurselor financiare publice este însa foarte diferita de la o tara la alta.

În timp ce în tarile dezvoltate cea mai mare parte a resurselor financiare publice este determinata de impozitele directe, în tarile în curs de dezvoltare – printre care se numara si România – sursa principala o constituie impozitele indirecte, în special impozitele pe consum (TVA, accize).

1.1.1. Teoria generala a impozitelor

Definitia clasica a impozitului spune ca acesta este o contributie obligatorie, neconditionata si fara contraprestatie la suportarea sarcinii publice.

Cota de impunere reprezinta impozitul ce revine pe unitatea de masura a materiei impozabile. În toate tarile se practica mai multe feluri de cote, fie exprimate procentual fata de valoarea materiei impozabile, fie în unitate monetara pe unitatea de masura a materiei impozabile.

Cotele de impozitare exprimate procentual pot fi:

- progresive;

- progresive în transe;

- proportionale.

Cota de impunere poate fi aparenta (cea prevazuta de lege) sau reala (care poate fi mai mica sau mai mare decât cea aparenta, datorita unui sistem de deduceri, scutiri sau penalizari).

Pentru a-si desfasura activitatile, statul are nevoie de venituri pe care si le asigura din impozite prelevate atât de la persoanele fizice cât si juridice. Dupa trasaturile de fond si forma, impozitele se împart în impozite directe si impozite indirecte.