Taxele Vamale

CAP. 1 ASPECTE TEORETICE PRIVIND TAXELE VAMALE

1.1 Caracterizarea generală a impozitelor indirecte

In practica financiară se intâlneşte o diversitate de impozite atât din punct de vedere al formei, cât şi al conţinutului. Impozitele, indiferent de categoria din care fac parte, reprezintă o formă de prelevare a unei părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice si juridice la dispoziţia statului. Prelevarea se face in mod obligatoriu, cu titlu nerambursabil şi nu dau dreptul plătitorilor de a cere statului un contraserviciu de valoare egală. Impozitele in general cuprind: impozite propriu-zise, taxe si contributii.

Impozitele propriu-zise reprezintă prelevări băneşti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice si juridice pe seama averii sau veniturilor acestora cu caracter definitiv, nerambursabil si fară contraprestaţie directă (ex: impozitul pe salariu, pe profit, TVA).

Taxele reprezintă prelevări băneşti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice si juridice care beneficiază de unele servicii ale instituţiilor publice la cererea lor. Taxele au două caracteristici: nu reprezintă costul serviciilor pe care le fac instituţiile publice, ci reprezintă o mărime mult mai mare sau mult mai mică decat costul serviciilor şi au caracter fiscal. Taxele sunt obligatorii numai pentru cei care solicită serviciile respective (ex: taxa de timbru, taxe consulare, administrative, pentru autorizaţii).

Contribuţiile reprezintă prelevări bănesti obligatorii către stat efectuate de persoane fizice şi juridice care beneficiază de un serviciu al statului fără să-1 fi solicitat in mod expres (ex: pensia publică, ajutorul de şomaj, contribuţia pentru sănătate, pentru urbanism (nu şi in România).

Rolul impozitelor - rol financiar, economic şi social. Rolul financiar - impozitele aduc cele mai importante mijloace băneşti ale statului. Rolul economic - impozitele prin construcţia lor reprezintă un mijloc de intervenţie prin stimularea sau descurajarea unor activităţi, reorientează consumul, influenţează schimburile economice. Rolul social -impozitele pot acţiona şi interveni in scopuri demografice, avantajând familiile căsătorite cu copii, faţă de celibatari sau de familiile căsătorite făra copii. Ansamblul impozitelor dintr-o ţară alături de alte componente formează sistemul fiscal. Sistemul fiscal nu este static, ci in permanenţă se produc modificări, modernizări ale impozitelor si tehnicilor fiscale care se concretizează in reforme fiscale. Creşterea impozitelor se realizează prin creşterea numărului contribuabililor, extinderea bazei impozabile sau prin majorarea cotelor de impunere.

Impozitele si taxele constituie componente tot mai importante ale vieţii economice, prin intermediul cărora statul isi procura resursele financiare necesare acoperirii cheltuielilor publice, de a căror realizare depind de îndeplinirea funcţiilor sale. Alături de impozitele directe orice ţară apelează şi la cele indirecte care îmbracă forma impozitelor pe cheltuieli (pe consum).

Conform dicţionarului economic, impozitele indirecte reprezintă venituri fiscale care sunt mobilizate la bugetul de stat; ele sunt încasate de la contribuabil in mod indirect prin intermediul unor agenţi cărora le revine aceasta obligaţie in temeiul unei reglementări legale. În categoria impozitelor indirecte se includ: accizele, taxele vamale, taxa pe valoarea adaugată, alte mişcări din impozite indirecte.

Pentru a pune in evidenţa conţinutul si necesitatea impozitării indirecte se impune compararea diferenţelor ce există, atât din punct de vedere ştiinţific, cât si juridic-administrativ, între cele două mari categorii de impozite: directe şi indirecte.

Din punct de vedere ştiinţific, o primă deosebire reiese din aceea că, dacă in cazul impozitelor directe obiectul acestora il reprezintă existenţa venitului/averii, în cazul celor indirecte obiectul impunerii il constituie cheltuirea/consumul venitului/averii.

O a doua diferenţă între cele două tipuri de impozitare rezidă in incidenţa si repercursiunea lor, adică a modului în care impozitele afectează pe cineva si ceva. Impozitele directe au o incidenţă directă, adică plătitorul este aceeaşi persoană cu suportătorul şi nu pot fi repercutate (de regulă) asupra altor persoane. În cazul impozitelor indirecte, incidenţa (sarcină fiscală) este indirectă, acest lucru fiind prevazut prin lege.

Din punct de vedere juridic-administrativ se distinge o altă diferenţă importantă intre cele două categorii de impozite. Astfel, in cazul impozitării directe a venitului sau averii există aşa numitul rol nominativ (o poziţie, un fişier in memoria calculatorului); orice plătitor are o poziţie deschisă la fisc. Acest lucru nu se regăseşte însă şi la impozitele indirecte unde nu se cunoaşte dinainte contribuabilul.

Printre avantajele impozitelor directe putem aminti echitatea fiscală si faptul că asigură statului venituri relativ stabile. Impozitarea directă are marele dezavantaj al perceperii lente, la mari intervale de timp a impozitului. De asemenea, impozitarea directă este vizibilă si, mai ales, iritabilă pentru contribuabili şi, nu independent de acestea, prezintă un randament destul de scăzut.

Impozitarea indirectă prezintă marele avantaj al randamentului, deoarece se impun nu un profit, un venit, o avere ci o circulaţie, o vânzare, o cumpărare, un consum. Un alt avantaj este rapiditatea perceperii impozitului şi în acelaşi timp este şi mai puţin costisitoare decât impozitarea directă. Marele inconvenient al impunerii indirecte il reprezintă inechitatea fiscală, pe de o parte, ca urmare a proporţionalităţi cotei de impunere, iar, pe de altă parte, din cauza faptului că nu ţine seama de situaţia personală a plătitorului.

Impozitele indirecte se percep de la toţi cei care consumă bunuri din categoria celor impuse sau beneficiază de anumite servicii, indiferent de veniturile, averea sau situaţia personală a acestora. Fiind percepute in cote proporţionate asupra valorii mărfurilor vândute şi a serviciilor prestate ori in sume fixe pe unitatea de masură, impozitele indirecte creează impresia falsă ca ar fi suportate in aceeaşi măsură de toate păturile sociale, că ar asigura o repartiţie echitabilă a sarcinilor fiscale. Chiar dacă cota impozitului indirect perceput la vânzarea unei anumite mărfi este mică, indiferent dacă cumpărătorul acesteia este muncitor, Jaran, industrial sau comerciant, raportat însă la întregul venit, impozitul indirect capătă un caracter regresiv. Aşadar, cu cât o persoană realizează venituri mai mici, cu atât suportă pe calea impozitului pe consum, o sarcină fiscală mai mare.