Tehnici ale Controlului Fiscal Asupra Impozitelor Directe

CAPITOLUL .I.

CONCEPTUL DE CONTROL FISCAL

1.1. Definirea şi formele controlului fiscal

Controlul fiscal cuprinde ansamblul activităţilor care au ca scop verificarea realităţii, legalităţii şi sincerităţii declaraţiilor, verificarea corectitudinii şi exactităţii îndeplinirii, conform legii, a obligaţiilor fiscale de către contribuabili, precum şi activitatea de constatare a evaziunii fiscale.

Sunt supuşi controlului fiscal, contribuabili persoane fizice şi juridice, române străine, precum şi asociaţii fără personalitate juridică, cărora le revin, potrivit reglementărilor legale în vigoare, obligaţii fiscale.

Obligaţiile fiscale cuprind:

a) ob!igaţia de declarare a bunurilor, a veniturilor impozabile sau după caz, a impozitelor datorate, taxe, contribuţiile la fondurile speciale.

b) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţa contabilă şi de plată la termenele legale, a impozitelor şi taxelor, contribuţiile la fondurile speciale .

c) obligaţia de a calcula şi de a înregistra în evidenţele contabile şi de plată, la termenele legale, a impozitelor care se realizează prin stopaj la sursă.

d) orice alte obligaţii care revin contribuabililor, persoane fizice sau juridice, în aplicarea şi executarea legilor fiscale.

Controlul fiscal se realizează de către Ministerul Finanţelor Publice şi unităţile sale teritoriale, prin aparatul fiscal şi organele de control financiar abilitate de lege, denumite în continuare organe de control fiscal.

Organizarea, competenţa teritorială şi atribuţiile aparatului de control fiscal se aprobă de către Ministerul Finanţelor Publice.

Controlul fiscal poate fi:

A) Din punct de vedere al scopului pentru care se efectuează :

a) informativ, care are:

• caracter educativ-profesional

• ca scop informarea agenţilor economici noi înregistraţi asupra drepturilor şi obligaţilor fiscale ce le revin;

b) de rutină, care are ca scop:

• menţinerea legăturii cu contribuabilii

• urmărirea modului de respectare, de către contribuabili a obligaţiilor de înregistrare ca plătitori de impozite şi taxe, precum şi a celor fiscale;

B) Din punct de vedere al sferei de cuprindere :

a) general, atunci când cuprinde toate impozitele şi taxele datorate de contribuabil.

Se colectează toate aspectele, de către contribuabil, a legilor şi reglementărilor fiscale pe o perioadă mai îndelungată de timp, de regulă de la ultimul control fiscal, până la zi . Controlul general este specific economiilor cu sistem fiscal integral.

b) parţial, când se controlează anumite impozite şi taxe.

C) Din punct de vedere al operaţiunilor supuse controlului fiscal , aceasta

poate fi;

a) complet, când se controlează toate operaţiunile , documentele şi evidenţele care stau la baza calculării şi urmăririi unui impozit;

Controlul fiscal complet:

• începe printr-un test de credibilitate privind sistemul de evidenţă contabilă -se realizează prin inspectarea;

• conturilor contabile care contribuie la determinarea obligaţiilor fiscale, documentelor referitoare la achiziţii şi vânzări, conformităţii între documente justificative şi înregistrările din evidenţele contabile;

b) selectiv, când se controlează numai anumite operaţiuni, documente sau perioade cu privire la calculul şi evidenţele unui impozit.

Controlul selectiv depinde de următori factori:

• volumul de activitate , sarcinile inspectorului fiscal;

• situaţia fiscală a inteprinderii, antecedente fiscale ale inteprinderii;

• seriozitatea contribuabilului;

În cazul în care controlul selectiv relevă nereguli de fond cercetarea fiscală continuă, trecându-se la un control complet, pentru a cunoaşte realitatea şi a stabili dimensiunea reală a obligaţiilor contribuabilului.

D) Din punct de vederea al cunoaşterii unor operaţiuni ce nasc obligaţii fiscale, controlul fiscal poate fi:

a) documentar, când se examinează forma şi conţinutul evidenţelor, pentru stabilirea realităţii operaţilor pe baza documentelor prezentate de contribuabil.

Scopul principal al controlului documentelor este compararea evidenţelor contabile şi a documentelor primare cu datele din declaraţiile şi deconturile depuse de contribuabil, începerea stabilirii corectitudinii sumelor plătite, precum şi a respectării termenelor de plată.

Controlul documentar poate fi:

1. Controlul de formă, care:

• are ca obiect modul de completare a declaraţiei depuse de contribuabil;

• identifică erorile din declaraţia depusă de contribuabil, erori de calcul, de completare, de aplicare a cotelor de impozitare, care conduc la stabilirea incorectă a obligaţiei de plată;

• corectează erorile prin înscrierea sumelor corecte, având în vedere; aplicarea corectă a cotelor de impozitare, înscrierea corectă a sumelor, care reprezintă impozitul sau taxa datorată, rezultată din înmulţirea cotei legate de impozitare cu baza impozabilă sau taxabilă, înscrierea corectă a sumelor în rubricile formularului şi anularea celor înscrise eronat în alte rubrici, corectarea calculelor aritmetic eronate.