Tendințe în evoluția sistemului de ocrotire a sănătății

1. CARACTERIZAREA SISTEMULUI DE OCROTIRE A SANATATII IN CADRUL UNIUNII EUROPENE

1.1. Baza legala a politicilor Uniunii Europene

Baza legală a politicilor Uniunii Europene poate fi structurată, în funcţie de conţinutul şi importanţa acesteia, în legislaţie principală, legislaţie secundară, comunicări şi suplimente legislative.

Legislaţia principală cuprinde tratatele Uniunii şi Constituţia acesteia.

Legislaţia secundară cuprinde regulamente, directive, decizii, alte acte normative, precum şi acorduri internaţionale între statele membre sau cu alte state care nu sunt membre.

Comunicările se referă la rezumate ale hotărârilor Curţii de Justiţie şi Tribunalului de Primă Instanţă, procese-verbale ale reuniunilor parlamentare, rapoarte ale Curţii de Conturi,etc.

Baza legală privind sănătatea publică este în sarcina Consiliului pentru ocuparea forţei de muncă, politici sociale, sănătate şi protecţia consumatorului şi cuprinde atât legislaţie primară (principală), de genul prevederilor din tratatele UE la capitolele “sănătate publică” sau “protecţie socială”, cât şi legislaţie secundară incluzând regulamente, directive, decizii şi alte acte referitoare la sănătatea publică.

La baza legislaţiei privind sănătatea în Uniunea Europeană se află art.129 din Tratatul de înfiinţare al Uniunii Europene, conform căruia “Comunitatea contribuie la asigurarea unui nivel înalt de ocrotire a sănătăţii umane, încurajând cooperarea dintre statele membre şi, dacă este necesar, sprijinind acţiunile lor”. Acţiunea Comunităţii se referă la prevenirea bolilor şi în special a marilor flageluri, inclusiv a toxicomaniei, favorizând cercetarea cauzelor şi a transmiterii lor, precum domeniul sănătăţii. Exigenţele în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt o componentă a celorlalte politici ale Comunităţii. De la aceste prevederi şi până în prezent, prerogativele UE în domeniul sănătăţii publice au evoluat, programele de sănătate comunitară fiind principalele instrumente de lucru ale UE în acest domeniu Aceste programe de sănătate fac parte din strategii de acţiune ale UE pe perioade de 5 ani, strategii aprobate prin decizii ale Parlamentului European şi Consiliului Europei.

Exigenţele în domeniul ocrotirii sănătăţii sunt o componentă a celorlalte politici ale Comunităţii.”

De la aceste prevederi şi până în prezent, prerogativele UE în domeniul sănătăţii publice au evoluat, programele de sănătate comunitară fiind principalele instrumente de lucru ale UE în acest domeniu. Aceste programe de sănătate fac parte din strategii de acţiune ale UE pe perioade de 5 ani, strategii aprobate prin decizii ale Parlamentului European şi Consiliului Europei.

În 16 mai 2000, Comisia pentru Sănătate a U.E. prezenta Consiliului Europei şi Parlamentului European, concluziile studiilor comparate privind sistemele de sănătate din UE, evidenţiind lipsurile acestora şi propunând o altă abordare a sănătăţii precum şi o creştere a rolului pe care sănătatea trebuie să îl ocupe în cadrul preocupărilor UE. Pe baza acestui comunicat, s-a luat Decizia nr.1786/2002/CE emisă de Parlamentul European şi Consiliul Europei privind adoptarea primului program de acţiune comunitară în domeniul sănătăţii publice pentru perioada 2003–2008, care să promoveze sănătatea, lupta împotriva cancerului, SIDA şi a unor boli transmisibile, a consumului de droguri, protecţia împotriva bolilor legate de poluare, precum şi prevenirea bolilor rare.

Realizarea obiectivelor asumate prin această strategie se va înfăptui, conform programelor, prin următoarele acţiuni privind îmbunătăţirea informaţiilor şi cunoştinţelor privind sănătatea publică, în vederea promovării acesteia şi a sistemelor de sănătate publică, sporirea capacităţii de reacţie rapidă şi coordonare faţă de ameninţările la adresa sănătăţii, sporirea eforturilor privind promovarea sănătăţii prin măsuri specifice de reducere şi eliminare a riscurilor.

Acest lucru va fi posibil prin crearea unui sistem global de colectare, analiză şi evaluare a informaţiilor privind sănătatea publică în statele membre ale UE şi prin distribuirea acestor informaţii la toate nivelele societăţii, atât marelui public cât şi autorităţilor şi profesioniştilor din sănătate. Accentul se va pune pe educarea populaţiei în vederea cunoaşterii factorilor cheie ce pot influenţa sănătatea, dintre care cei mai importanţi sunt modul de viaţă raportat la situaţia economico socială a societăţii, efectele consumului de tutun, alcool, droguri, modul de alimentaţie şi stresul.