Tendințe și mutații recente pe piețele financiare internaționale

1.1. Piețele financiare internaționale

Orice economie naţională, indiferent de nivelul său de dezvoltare, este caracterizată de existenţa şi funcţionarea unor pieţe specializate, unde se întâlnesc şi se reglează, liber sau dirijat, cererea şi oferta de active financiare, necesare creării de resurse pentru dezvoltarea producţiei de bunuri şi servicii în cadrul firmelor. În economia financiară circuitul activelor financiare are loc între mulţimea ofertanţilor de fonduri (investitorii) şi mulţimea utilizatorilor acestora, în vederea realizării unicului scop: satisfacerea nevoii economice, a cărei finalizare este profitul.

Prin intermediul pietelor financiare, capitalurile disponibile sunt dirijate catre agentii economici nationali sau de pe pietele altor tari, unde nevoile de capital depasesc posibilitatile financiare interne de acoperire sau autoritatile monetare impun anumite restrictii privind accesul la resursele financiare interne.

Importanta pietelor financiare este vitala in cadrul unei economii prospere si in ideea in care societatea evolueaza tot mai mult iar nevoia de resurse financiare este tot mai acuta.

Pietele financiare internationale asigura mobilizarea si redistribuirea capitalurilor disponibile la nivel mondial. Piata financiara internationala se individualizeaza prin faptul ca : dispune de structuri ce acopera toate tipurile de titluri; operatorii care asigura activitatea pe pietele financiare; autoritatile se angajeaza sa asigure activitatea pe pietele financiare, autoritatile se angajeaza sa asigure transparenta, lichiditatea si buna functionare a pietelor.

1.2. Tendințe pe piețele financiare internaționale

Piețele financiare internaționale au cunoscut în ultimii douăzeci de ani o serie de mutații, dintre care cele mai importante sunt:

- Procesul de demutualizare, adică renunțarea la forma de organizare tradițională (mutuală) si transformarea bursei în societate pe acțiuni, urmată de autolistarea acțiunilor emise de bursa reorganizată sub formă de societăți pe acțiuni;

- Apariția si dezvoltarea unor sisteme alternative de tranzactionare;

- Intensificarea procesului de fuziuni, achiziții și alianțe strategice, ceea ce a condus la concentrarea investițiilor și a lichidității centrelor financiare (Londra, New York, Tokyo);

- Datorită procesului de devoltare din sectorul IT&C, sistemele electronice de tranzacționare tind să înlocuiască ringul clasic de tranzacționare. Tranzacționarea electronică are ca efecte principale reducerea cheltuielilor, sporirea numărului și vitezei tranzacțiilor ce pot fi efectuate;

- Tendința de utilizare a programelor de tranzacționare de către investitori;

- Promovarea inovației financiare și diversificarea alternativelor puse la dispoziția investitorilor și a traderilor;

- Promovarea unor segmente de piață pentru servicii de tranzacționare adaptate la nevoile investitorilor;

- Externalizarea serviciilor conexe tranzacționării (outsourcing), având ca scop reducerea costurilor indirecte ale tranzacționării.

Demutualizarea burselor semnifică schimbarea regimului juridic al burselor de valori. În trecut bursele de valori erau organizate sub forma unor instituții publice și funcționau ca instituții (asociații) non-profit. În ultimii ani se observă tendința de reorganizare a burselor sub forma unor societăți de acțiuni, ce dispun de capacitate de autoreglementare și autoguvernare. Forma de organizare cel mai des întâlnită este cea privată cum se poate observa și din tabelul următor.