Teorii Financiare Moderne privind Portofoliul de Titluri de Valori Mobiliare

1. Rolul si contribuţia pieţelor financiare la finanţarea şi eficientizarea activităţii financiare a firmelor

Raportarea firmei la piaţa financiara este esenţiala pentru existenta si dezvoltarea activităţii acesteia. Pe piata financiara se coteaza societati care doresc sa obtina fonduri pentru desfasurarea activitatii viitoare fiind însa obligate sa îndeplineasca o serie de criterii legate de transparenta afacerii în ceea ce priveste managementul acesteia si rezultatele financiare, evolutia ei în timp, evolutia comparativa cu alte societati din acelasi domeniu, perspective de dezvoltare.

În cadrul pietei financiare distingem doua segmente care permit obtinerea de resurse financiare: piata primara si piata secundara.

Pe piata primara se procura resurse de catre agentii economici prin emisiunea de titluri financiare proaspat emise printr-o oferta publica de vânzare.

Pe piata secundara se tranzactioneaza instrumente financiare care deja au fost emise anterior pe piata primara. Piata secundara ofera un plus de lichiditate activitatii financiare a firmelor permitând ca acestea sa se prezinte în mod transparent investitorilor si sa fie cotate la o anumita valoare rezultata din cererea si oferta de titluri.

Piata secundara prin piata bursiera si piata extrabursiera valorifica un stoc de active financiare, a caror capitalizare reprezinta o parte din bogatia nationala a tarii. Ponderea capitalizarii fiind diferita de la tara la tara în functie de natura pietei si de gradul de dezvoltare economica a tarii respective. Spre exemplu pentru piata bursiera aceasta variaza de la peste 20% din PIB în Franta pâna la 60% în SUA si Anglia. Daca se va lua în calcul si piata extrabursiera se vor înregistra valori de peste 40% pâna la 80% din PIB în SUA.

Din punct de vedere al întreprinderii atitudinea sa fata de piata bursiera si extrabursiera poate fi examinata în trei momente:

-un moment al analizei oportunitatilor oferite de piata;

-un moment al deciziei de a se cota pe piata bursiera sau extrabursiera;

-un moment al gestiunii proprii a cursului actiunii.

Cotarea societatii pe una din pietele posibile, bursiera sau extrabursiera se va face tinând cont de analiza acestora si de o autoevaluare a societatii. De obicei, la început cotarea se face pe piata extrabursiera asigurând prin aceasta o perioada de început fiind o piata pregatitoare cu cerinte mai reduse în comparatie cu piata bursiera. Pe piata bursiera se pot cota direct numai societatile foarte puternice ce prezinta un anumit nivel al indicatorilor economico-financiari, al capitalurilor proprii si al managementului firmei precum si al renumelui acesteia.

O societate cotata are o serie de avantaje, care permit dezvoltarea afacerii proprii, dupa cum urmeaza:

-posibilitatea de a cunoaşte în orice moment valoarea afacerii proprii deoarece exista un curs stabilit pe piata;

-posibilitatea de a-si putea îmbunatati nivelul cursului prin politica financiara pe care o desfasoara si care este accesibila publicului si cresterea capitalizarii bursiere;

-obtinerea de fonduri rapid în momentul în care se doreste finantarea unor proiecte noi;

caracterul public al actionariatului lucru care impune un management performant;

-cunoasterea nivelului de rentabilitate cerut de actionari prin investirea în societatea respectiva;

-aprecierea indicatorilor financiari de catre o masa larga de proprietari interesati sa-si creasca averea;

-cresterea capitalului propriu are un efect de levier asupra capacitatii de îndatorare;

-prin cotarea pe piata secundara se face o apreciere a riscului caracteristic societatii respective;

-capitalul care este deja divizat în actiuni devine mobil si poate sa circule;

-mobilitatea capitalului ajuta la lichiditatea sa;

-detinerea actiunilor de catre un numar mare de actionari permite reducerea riscului investitiei.

De asemenea organizatia economica poate prin intermediul unei societati financiare specializate sa realizeze în nume institutional investitii pe piata de capital obtinând un randament ridicat în plasarea economiilor. În acest sens putem aprecia ca piata financiara contribuie în mod decisiv la îmbunatatirea calitatii activitatii financiare a firmei si la cresterea eficientizarii acesteia.

2. Plasamentele economiilor pe pieţele financiare

Plasamentele economiilor entitatilor economice si a persoanelor fizice pe pieţele financiare se realizează în principal datorita unui plus de rentabilitate oferita acestora de catre piata. Astfel investitorii sunt cei care renunţa la un plus de lichiditate pentru a realiza un plasament într-un activ financiar asteptând în viitor un plus de rentabilitate.

În economie fondurile pot fi atrase de la agentii economici sau persoane fizice, de catre banci sau alte institutii financiare, care apoi le vor utiliza pentru realizarea de investitii în nume propriu, îmbracând forma unei finantari indirecte, sau prin emisiunea de titluri pe pietele financiare interne sau din alte tari ca modalitate de finantare directa.

Investitorii care participa pe pietele financiare pot fi clasificati în doua categorii:

-investitori institutionali;

-investitori individuali.

Investitorii institutionali sunt societatile sau institutiile financiare care realizeaza tranzactii importante si care prin activitatea lor investitionala pot influenta evolutia cursului unor actiuni.

Investitorii individuali sunt persoane fizice care realizează plasamente mici, în mod individual neavând influenta asupra cursurilor si doar în mod global putând influenta cererea si oferta de capital sunt supuse influentei unor riscuri directe sau indirecte dupa cum urmeaza:

-Riscul optimal al investirii - este un risc specific care apare în momentul realizarii efective a investitiei.

-Riscul afacerii - apare datorita produselor ce exista pe piata la un moment dat sub forma instrumentelor financiare si al posibilei evolutii nefavorabile ale acestora pentru investitori.

-Riscul lichiditatii - apare în situatia în care nu mai este posibila transformarea rapida si fara pierderi a titlurilor financiare în numerar la un curs avantajos.

-Riscul creditului - este un risc specific pietei obligatiunilor si rezida din imposibilitatea de a respecta angajamentul de rascumparare sau cel de plata al dobânzii la termenele stabilite.

-Riscul schimbarii cadrului legislativ - un risc caracteristic tarilor aflate în tranzitie care vizeaza modificarea legislatiei în general si al celei financiare în special.

Plasamentele economiilor pe pietele de capital nu este o operatiune facila în acest sens trebuie sa existe o analiza financiara anterioara a posibilitatilor de investire si asumarea unor riscuri caracteristice.

Este elocventa în acest sens parerea lui J.M. Keynes care vorbind despre pietele de capital avea sa spuna „Nimic nu este mai periculos decât o politica rationala de investitii, într-o lume irationala".

Norman G. Forback mentiona în lucrarea „Stock market logic" ca pentru a obtine profit la Wall Street trebuie:

-sa previzionezi evolutia pietei;

-sa selectezi actiunile cele mai bune care determina mediul favorabil pietei;

-sa construiesti un portofoliu eficient;

-sa stabilesti masuri de evaluare a performantelor portofoliului creat.

Plasamentele economiilor pe pietele financiare, au ca efect:

-obtinerea de fonduri pentru investitii în active pe termen lung;

-eficienta, competitivitatea si solvabilitatea sectorului financiar;

-mobilizarea economiilor fianciare;

-eficienta de alocare a investitiilor;

-solvabilitatea sectorului societatilor comerciale;

-accesul societatilor la finantarea prin actiuni.

Apare astfel ca fiind evident faptul ca piata financiara contribuie la eficientizarea plasamentelor efectuate de firme si de asemenea le ofera acestora noi oportunitati de realizare a finantarii activitatii proprii, îmbunatatindu-le eficienta financiara, ajutând la diminuarea costurilor finantarii si dispersia riscului.