Tipuri de plasamente bancare

CAPITOLUL I PLASAMENTE BANCARE – definitie, reglementare, managementul plasamentelor

I.1. Definitie

Conceptul de plasament bancar poate fi definit ca o investitie într-un activ care, se presupune, ca va aduce în viitor, profit. Din perspectiva bancilor, plasamentele bancare reprezinta plasarea disponibilitatilor banesti sub forma de credite si derivate ale acestora, urmarind obtinerea unui profit cu un risc minim.

I.2. Reglementarea plasamentelor bancare

Bancile comerciale functioneaza în prezent, conform prevederilor Legii societatilor comerciale nr. 31/1990 si republicata în 1998, si ale Legii Bancare nr. 58/1998. Cadrul general de desfasurare a activitatii bancare este prezentat prin Legea Bancara nr. 58/1998. precum si prin normele B.N.R. elaborate în vederea îmbunatatirii functionarii si supravegherii sistemului bancar.

În conformitate cu Legea Bancara, B.N.R. are dreptul si obligatia sa adopte masuri de prudenta bancara privind stabilirea nivelului capitalului la bancile comerciale, masuri de supraveghere bancara, de autorizare a înfiintarii si functionarii noilor banci, de fixare a limitelor de credit.

Normele B.N.R. nr. 8/1999 reglementeaza supravegherea solvabilitatii, a expunerilor mari si a împrumuturilor acordate persoanelor aflate în relatii speciale cu banca.

Principalele acte normative ce stau la baza operatiunilor active de plasament, sunt:

- Legea Bancara nr. 58/5 martie 1998, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.78 din 24 ianuarie 2005;

- Legea 312/28 iunie 2004 privind statutul B.N.R.;

- regulamentul nr. 2/2000 privind clasificarea creditelor si plasamentelor, precum si constituirea, regularizarea si utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit;

- norma metodologica nr. 2/2000 pentru aplicarea regulamentului B.N.R. nr. 2/2000;

- regulamentul 1/30 martie 2000 privind operatiunile de piata monetara efectuate de B.N.R. si facilitatile de creditare si de depozit acordate de aceasta bancilor (modificat prin circulara nr.3/27 februarie 2004);

- legea nr. 541/2002 privind economisirea si creditarea în sistem colectiv pentru domeniul locativ;

- regulamentul nr.6/24 iulie 2002 privind regimul rezervelor minime obligatorii (modificat prin circulara nr.6/11 februarie 2005);

- normele nr.11/8 septembrie 2005 privind limitarea gradului de concentrare a expunerilor din creditele în valuta (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 840 din 16 septembrie 2005);

- normele nr.10/27 iulie 2005 privind limitarea riscului de credit la creditele destinate persoanelor fizice (Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 683 din 29 iulie 2005).

I.3. Managementul plasamentelor

Managementul portofoliului de investitii(plasamente) reprezinta procesul de plasare a fondurilor în diferite active purtatoare de dobânda pentru a maximiza profitul si, în acelasi timp, pentru a reduce marja de risc, având ca obiectiv diminuarea pierderilor.

Toate deciziile manageriale care vizeaza portofoliul de investitii al bancii, sunt supuse unor principii si anume:

- principiul legalitatii;

- principiul sigurantei, al prudentei;

- principiul lichiditatii;

- principiul profitabilitatii.

Factorii pe care o banca ar trebui sa-i ia în considerare atunci când îsi investeste fondurile, sunt:

- lichiditatea

- profitabilitatea

- risc de credit si dobânda

- perioada de timp (scadenta)

- rezerve de capital

Aceste cerinte trebuie luate în considerare pentru întreaga gama de investitii pe care o realizeaza o banca. Astfel, riscurile pe care le presupun plasamentele pe termen lung, cu câstiguri mari, trebuie sa fie eliminate, pe cât posibil, prin diferite tehnici de garantare (la fel si pentru investitiile pe termen scurt, chiar daca acestea comporta rate ale câstigului mai mici).

Portofoliul de investitii al bancilor trebuie sa asigure un echilibru între fondurile plasate pe termen scurt, pe piata monetara, si cele investite în instrumente financiare, pe termen mediu si lung, pe piata de capital.