Tipuri de Societăți Comerciale și Caracteristicile Lor Financiare

Introducere

Prezenta lucrare este structurată pe cinci capitole, încercându-se prin tematica lor o abordare cât mai completă a problematicii supuse cercetării.

În prezent, societăţile comerciale reprezintă cea mai însemnată categorie de persoane juridice din economia mondială.

Născută din ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători care doresc sa realizeze împreună activităţi economice de amploare, societatea comercială a apărut ca urmare a unor cauze economice şi sociale, pe măsură ce acţiunile individuale nu au mai corespuns necesităţii de a îndeplini activităţi economice de amploare.

Ideea cooperării între mai mulţi întreprinzători care să pună în comun resursele individuale, ca urmare a dezvoltării societăţii ome¬neşti, precum şi pe fondul creşterii nevoilor economice şi sociale şi-a găsit expresia în conceptul de societate comercială.

Societatea comercială a fost o descoperire a timpurilor moderne, de aceeaşi valoare ca şi descoperirea forţei aburului şi cea a electricităţii.

Dacă la început societăţile comerciale erau formate doar din câteva persoane care puneau în comun bunurile în vederea realizării unor afaceri, evoluţia tehnicii juridice a contri¬buit la apariţia unor societăţi alcătuite din colectivităţi mult mai mari care, prin capitalurile lor, au făcut posibilă realizarea unor mari afaceri în toate domeniile de activitate.

Societăţile comerciale au avut şi au consecinţe importante asupra civilizaţiei moderne, determinând extinderea pieţelor, canalizând energiile umane şi financiare în sensul realizării unor scopuri econo¬mice şi sociale, dar şi pentru satisfacerea intereselor personale ale întreprinzătorilor

Societatea comercială a apărut în forme incipiente încă din perioada antichităţii. Prototipul originar al societăţii comerciale l-a constituit societatea civilă fără personalitate juridică consacrată de dreptul roman

În dreptul roman, societatea era de mai multe feluri: societatea tuturor bunurilor prezente şi viitoare ale asociaţilor (societas omnium bonorum), societatea care avea ca obiect un singur lucru (societas unius rei) şi societatea al cărei obiect îl formau veniturile (societas questus). Ceea ce trebuie remarcat este faptul că, indiferent de forma sa, societatea era lipsită de personalitate juridică Bunurile care formau fondul social erau considerate că aparţin asociaţilor în proprietate, iar nu societăţii, ca patrimoniu distinct al acesteia.

În secolul al XVIII-lea apar primele societăţi pe acţiuni. Pentru prima oară, contribuţiile la formarea patrimoniului au primit numele de “acţiuni”. În ceea ce priveşte riscurile asociaţilor, acestea erau limitate la contribuţiile lor la formarea patrimoniului companiei

La sfârşitul secolului al XIX-lea, nevoile practicii comerciale au impus crearea unei forme noi de societate comercială, şi anume “societatea cu răspundere limitată”. Această formă de societate îngemănează trăsături ale societăţii în nume colectiv şi ale societăţii pe acţiuni. Datorită caracteristicilor sale, societatea cu răspundere limitată a devenit, alături de societatea pe acţiuni, forma cea mai răspândită în activitatea comercială din toate ţările lumii.

Societăţile comerciale au contribuit la dezvoltarea maşinismului şi comunicaţiilor, care au permis extinderea pieţelor, cu toate consecinţele benefice asupra civilizaţiei moderne. Societăţile comerciale au fost, şi sunt şi în prezent, cel mai adecvat instrument juridic de drenare a energiilor umane şi financiare pentru realizarea unor scopuri sociale, ca şi pentru satisfacerea unor interese personale ale întreprinzătorilor

Noţiuni, caractere şi tipuri de societăţi comerciale

Societatea este un contract în temeiul căruia două sau mai multe persoane (asociaţi), se învoiesc să pună în comun, anumite bunuri, pentru a desfăşura împreună, o activitate, în vederea realizării şi împărţirii beneficiilor care vor rezulta.

Din această definiţie, rezultă următoarele elemente esenţiale, ale societăţii contract :

a) Fiecare asociat se obligă să pună, în comun, o valoare patrimonială (aport);

b) Asociaţii se obligă să desfăşoare, împreună, o activitate comercială care constituie obiectul societăţii;

c) Toţi asociatii participă la realizarea şi împărţirea beneficiilor.

Societatea comercială se constituie printr-un contract de societate, denumit pact societar care este actul constitutiv al societăţii.

Societatea comercială se face cunoscută prin anumite elemente de indentificare, obligatorii: denumirea, sediul, naţionalitatea şi comercialitatea, dar şi facultative: emblema, marca, codul, telefonul, faxul, etc.

În România societăţile comerciale sunt reglementate de Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale. Această lege reglementează cinci tipuri de societăţi comerciale:

De persoane:

- societatea în nume colectiv (S.N.C.);

- societatea în comandită simplă (S.C.S.);

De capitaluri:

- societatea pe acţiuni (S.A.);

- societatea în comandită pe acţiuni (S.C.A.);

Societăţi cu răspundere limitată (mixte: de persoane şi de capitaluri) (S.R.L.);