Un pas spre o Uniune Europeană Monetară unită și compactă

1. Sistemul monetar european- Un pas spre Uniunea Economica si Monetara

Începuturile procesului de integrare europeana se plaseaza în deceniul al 6lea, când sunt semnate doua tratate esentiale în crearea unei comunitati economice:

- anul 1951, când se semneaza, la Paris: Tratatul cu privire la Comunitatea Economica a Carbunelui si a Otelului (la care participa 6 tari: Franta, Germania, Italia, Belgia, Olanda, Luxemburg);

- anul 1957, când se semneaza, la Roma: Tratatul privind crearea Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM) si Tratatul privind crearea Comunitatii Economice Europene (CEE).Astfel, Tratatul de la Roma a pus în functiune un mecanism de cooperare economica, care ulterior a necesitat o coordonare a activitatii monetare.

Obiectivele CEE, catre care a fost orientata întreaga politica comunitara au vizat:

- realizarea unei uniuni vamale, respectiv a unei protectii comune tarifare fata de terti;

- realizarea libertatii de circulatie a capitalurilor, a fortei de munca si a serviciilor;

- realizarea unei politici comunitare în domeniul agriculturii.

Integrarea monetara în cadrul SME este initiata prin mecanismul „sarpelui monetar”, (1972), continuata cu înfiintarea SME (în 1979) si urmata de procesul înfiintarii monedei unice EURO, cu începere din anul 1993.

Dificultatile „sarpelui monetar” au condus autoritatile monetare europene spre cautarea unei zone de stabilitate monetara. Consiliul European de la Copenhaga, din 7 – 8 aprilie 1978, si cel de la Breme din 6 – 7 iulie, acelasi an, au trasat liniile unui nou sistem. Acestea au fost adoptate de Consiliul European de la Bruxelles, în decembrie 1978, iar punerea în aplicare a fost decisa la 12 martie 1979. La sistem au aderat Franta, Germania, Belgia, Italia, Danemarca, Olanda, Luxemburg si apoi Anglia.

Functionarea sistemului monetar european(SME I) s-a bazat pe o moneda ECU si pe definirea cursurilor pivot ale monedelor, fata de ECU, precum si pe un mecanism de

interventii pe piata valutara.

Slabiciunile SME au fost evidentiate de efectele reunificarii germane; marca germana, al carei curs a crescut foarte mult în raport cu toate monedele europene, dar si fata de dolarul SUA a fost „beneficiara”, pe termen scurt, a crizei monetare amintite. În vara anului 1993, atacurile contra francului francez au condus la încercari de salvare ale SME prin largirea marjelor de fluctuare la 15%. În acest mod nu se mai putea vorbi de o fixitate a cursurilor de schimb între monedele europene.

Sistemul monetar european s-a caracterizat printr-o superioritate, comparativ cu mecanismul „sarpelui valutar”, prin posibilitatea de realiniere a cursului si prin interventia fondului FECOM, în sustinerea cursurilor.

Trecerea la flotare cvasi-generalizata a monedelor larg utilizabile, a facut necesara instituirea unui sistem monetar care sa sustina zona de integrare economica europeana. Asemenea aranjamente monetare au fost urmatoarele "sarpele" monetar, Sistemul Monetar European si, într-o perioada mai recenta, Noul Sistem Monetar European.