Uniunea Economică și Monetară

INTRODUCERE

Euro este moneda nou creata a Uniunii Europene si a devenit moneda oficiala la 1 ianuarie 1999. Aceste tari : Austria, Belgia, Cipru, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Malta, Portugalia, Spania, Slovacia si micro-statele : Andorra, Monaco, Vatican, San Marino fac parte din Zona Euro, au o moneda comuna, o politica monetara unica in privinta ratei de schimb. Vechile monede nationale sunt eliminate pentru totdeauna.

Dar Euro nu a fost introdus peste noapte. El a fost introdus in trei faze distincte.

Prima faza a inceput la 2 mai 1998 si s-a incheiat la 1 ianuarie 1999. Ea a inceput printr-o reuniune speciala la nivel inalt a Uniunii Europene, la Bruxelles, in car determinau cele 11 natiuni membre ale Uniunii Europene ce vor lua parte la uniunea monetara. Dupa ce Consiliul Europei a anuntat participantii calificati, in cele 8 luni ale primei faze s-au realizat:

1. infiintarea noii Banci Centrale Europene;

2. ajustarile finale ale sistemelor legale nationale pentru adaptarea la noua moneda si prima emisiune de bancnote si monede Euro.

Faza a doua a inceput la 1 ianuarie 1999 si a debutat cu introducerea Euro ca moneda oficiala in cele 11 tari care formau zona monedei unice - ministrii de finante din tarile europene au blocat in mod irevocabil ratele de schimb intre euro si cele 11 monede componente. Aceasta faza atrage dupa sine, de asemenea, transferul autoritatii in domeniul politicii monetare catre Banca Centrala Europeana. Institutul Monetar European la 1 iunie 1998 a devenit o institutie demodata si a lasat locul Bancii Centrale Europene, iar cele 11 banci centrale nationale din zona monedei unice i-au devenit subordonate.

Ultima faza presupune introducerea in circulatie a bancnotelor si monedelor euro.

Insa nu orice tara poate adopta Euro. Atunci cand liderii Uniunii Europene s-au intalnit la Maastricht, pentru a redacta proiectul Tratatului asupra Uniunii Europene, ei au creat obiective economice speciale, numite si cerinte legate de admitere, care trebuie sa fie indeplinite de orice tara care doreste sa participe. Aceste obiective sunt cunoscute drept criteriile de convergenta, sau criteriile de la Maastricht.

Introducerea Euro prezinta avantaje fundamentale care sunt directe si relativ lipsite de controverse, dar costurile directe legate de implementarea Euro sunt substantiale. Aparitia Euro este gandita sa aduca o adancire a cooperarii la nivel mondial, pe baza aproprierii si convergentelor in politicile valutare ale liderilor economici mondiali. Probabil, acesta este unul din marile castiguri ale lansarii Euro - constientizarea de catre puternicii lumii a riscului de a actiona singur si a avantajelor pe care le aduce coordonarea demersurilor.

Analizand avantajele si dezavantajele asociate calitatii de membru al UEM, apreciem ca o eventuala aderare presupune o adaptare dinamica la structurile economice de baza ale UEM, pentru ca integrarea se va realiza intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat.

Pentru a deveni stat membru al UE, Romania si-a cladit un sistem de referinta, in care moneda de referinta este Euro, si nu dolarul american. Noua moneda este un factor de stabilitate care va reduce mult pierderile agentilor comerciali autohtoni datorita fluctuatiilor dolarului fata de valutele tarilor din UE.

CAPITOLUL 1 : SISTEMUL VALUTAR DE LA BRETTON WOODS

1.1. Obiectivele si principiile sistemului valutar

Dezvoltarea relatiilor economice internationale si extinderea cooperarii dintre state au determinat reconsiderarea locului mecanismelor financiare si valutare in deciziile macroeconomice. Criza economica din anii 1929-1933 a exercitat o influenta insemnata asupra relatiilor valutare si financiare internationale datorita faptului ca s-au depreciat monedele din peste 20 de tari, ceea ce a antrenat scaderea comertului international de la 65,9 miliarde dolari SUA in 1929 la 21,8 miliarde dolari SUA in 1933. In perioada crizei economice s-a produs o retragere a capitalurilor din tarile dezvoltate, s-au aplicat masuri de administrare a devizelor necesare schimburilor internationale. Blocul aurului format la Conferinta Monetara si Economica de la Londra din anul 1933 a hotarat practicarea anumitor paritati intre monedele tarilor participante si a promovat cooperarea pe plan monetar.

Acordul monetar tripartit din septembrie 1936 (SUA, Anglia si Franta) a urmarit eliminarea restrictiilor comerciale si valutare dintre tarile participante si evitarea deprecierii monedelor in scopuri competitive. Efectele negative ale functionarii sistemelor banesti bazate pe etalonul aur-devize si dezechilibrele din relatiile economice si monetare din perioada celui de al doilea razboi mondial au impus organizarea unui sistem valutar prin care sa se prevada norme de conduita in domeniul financiar si valutar si sa se asigure lichiditatile necesare schimburilor economice.

Conferinta monetara internationala de la Bretton Woods din SUA din anul 1944, adoptand cu unele amendamente planul delegatiei SUA de organizare a relatiilor valutare si financiare internationale, a insemnat formarea sistemului valutar.

Sistemul monetar international reprezinta un ansamblu de reguli, aranjamente si practici prin care se asigura supravegherea derularii relatiilor valutare si finantarea tranzactiilor internationale.

Dupa alte opinii, sistemul valutar constituie un cod de conduita pentru dirijarea comportamentului monetar in relatiile specifice unei lumi interdependente care urmareste reglementarea convenita, coerenta a raporturilor de plati si de lichidare a angajamentelor existente intre tari determinate de schimburile comerciale, de miscarile de capitaluri si de cresterea economica.