Aparatul de fotografiat

Principiul de functionare al aparatului de fotografiat a fost descoperit de pe vremea artistului si inventatorului Leonardo da Vinci, care a aratat ca pentru a proiecta o imagine este suficient un mic orificiu prin care sa treacă lumina. Cu cat este mai mic orificiul, cu atat imaginea este mai clara. Acest aparat simplu, numit "camera obscura", exista de la inceputul sec. al XVII-lea. Mai mult a durat pana a fost gasit un material fotosensibil pentru a inregistra imaginea respectiva. Aceasta problema a fost rezolvata abia in 1826 cand Joseph Niepce a descoperit ca pentru a produce un bitum sensibil la lumina poate fi folosita clorura de argint. 

Pentru a functiona, orice aparat foto, oricat de simplu, trebuie sa aiba urmatoarele parti componente: Corpul - O cutie perfect opaca in care sta filmul pentru a fi expus. Obiectivul - Un dispozitiv care focalizeaza razele de lumina pe film Diafragma - Un dispozitiv care controleaza cata lumina ajunge pe film Obturatorul - Un dispozitiv care controleaza cat timp este filmul expus la lumina Vizorul

Sistemul de antrenare si pozitionare a filmului

Corpul aparatului (camera obscura): este foarte important sa fie complet izolat, astfel încât sa nu permita intrarea luminii în interior, cu exceptia celei care intra prin obiectiv si e destinata impresionarii filmului. Corpul este proiectat conform unor principii ergonomice, astfel încât sa permuta accesul usor si rapid la facilitatile aparatului.