Aspecte Teoretice Privind Sursele Regenerabile de Energie

INTRODUCERE

În contextul epuizării rezervelor de combustibili fosili, al creşterii preţului acestora, dar în primul rând al schimbărilor climatice şi măsurilor necesare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, este evident că alternativa o reprezintă dezvoltarea şi aplicarea pe scară largă a tehnologiilor bazate pe sursele regenerabile de energie, pentru a reduce dependenţa de resursele fosile şi pentru a păstra un mediu înconjurător cât mai curat şi cât mai sănătos.

Dezvoltarea tot mai rapidă a civilizaţiei a generat apariţia a două fenomene negative ce se accentuează pe zi ce trece şi constituie ameninţări tot mai grave pentru întreaga omenire. Primul dintre acestea îl reprezintă epuizarea resurselor fosile de energie (gazul natural, petrolul, cărbunele). Al doilea fenomen este încălzirea globală a Terrei din cauza efectului de seră, determinat de creşterea conţinutului de gaze în straturile înalte ale stratosferei. În această situaţie se simte nevoia unor strategii de mediu prin care aceste probleme să se diminueze. Utilizarea surselor regenerabile de energie pe plan mondial cu siguranţă va avea efectele dorite, deşi, iniţial, costurile pe care le implică asemenea tehnologii sunt foarte mari. De aceea, implicarea statului este esenţială pentru dezvoltarea acestui domeniu care, în timp, va acoperi cheltuielile făcute şi care nu se confruntă cu cele mai mari neajunsuri ale surselor convenţionale de energie: neregenerabilitatea şi poluarea mediului.

CAPITOLUL I ASPECTE TEORETICE PRIVIND SURSELE REGENERABILE DE ENERGIE

1.1. DEFINIŢIA ŞI CLASIFICAREA ENERGIEI

Din punct de vedere ştiinţific, energia este o mărime care indică capacitatea unui sistem fizic de a efectua lucru mecanic când trece printr-o transformare din starea sa într-o altă stare aleasă ca stare de referinţă.

În funcţie de diferite criterii , se poate vorbi de diverse forme de transfer energetic. Din punct de vedere al sistemului fizic căruia ii aparţine, există:

- energie hidraulică, care, la rândul ei, poate proveni din energia potenţială a căderilor de apă şi mareelor, sau din energia cinetică a valurilor;

- energie nucleară, care provine din energia nucleelor şi din care o parte poate fi eliberată prin fisiunea sau fuziunea lor;

- energie de zăcământ, care este energia internă a gazelor sub presiune acumulate deasupra zăcămintelor de ţiţei;

- energie chimică, care este dat de potenţialul electric al legăturii dintre atomii moleculelor,

- energie de deformaţie elastică, care este energia potenţială datorită atracţiei dintre atomi;

- energie gravitaţională, care este energia potenţială în câmp gravitaţional.

După sursa de provenienţă, poate fi:

- energie stelară;

- energie solară;

- energie eoliană.