Atomul

I. INTRODUCERE

I.1. Materie si cunoastere

Potrivit conceptiei materialist dialectice, tot ceea ce exista în UNIVERS este MATERIE. Materia este asadar, factorul primordial al lumii de care legam însasi ideea existentei nosastre.

De fapt, lumea, aceasta în care traim este unica si unitara, tocmai pentru ca, prin natura ei este materiala.Materialitatea fiind baza unitatii sale, rezulta ca inîn afara acestei lumi nu mia poate exista alta- spirituala- întrucât nu este materiala.

Materia exista ca realitate obiectiva independent de vointa noastra a oamenilor, si în constiinta noastra; nu se creeaza si nu dispare, ci doar se transforma dontr-o forma în alta asa fel ca masa totala a ei sa se conserve.N-are nici început si nici sfârsit, este infinita în timp si nelimitata în spatiu.Cu alte cuvinte, materia este vesnica, inepuizabila, indestructibila si se afla într-o continua miscare si transformare.

Asa cum o cunoastem noi, materia se prezinta sub doua forme generale raspândite în întreg universul.Acestea sunt: substanta si câmpul.Substanta fiind forma materiei dotata cu masa de repaus ce se poate gasi în diverse stari de agregare, iar câmpul îl putem defini ca forma a materiei care leaga corpurile între ele transmitând actiunile de la unul la altul.

Proprietatea fundamentala a materiei, care exprima modul ei de existenta, este MISCAREA. Pin miscare intelegându-se nu numia simpla deplasare, ci orice transformare, orice proces din natura, de la cel mai simplu la cel mai complicat.Ca forme ale miscarii putem aminti: miscarea mecanica(deplasarea), miscarea termica, miscarea chimica si cea mai complexa dintre toate- miscarea biologica.

De asemenea, se alatura acestor miscari(mecanice si fizice) cea care conditioneaza diferitele fenomene fizico-chimice din natura si explica diversitatea substantelor, anume, miscarea chimica a atomilor.

Diferitele forme de miscare a materiei nu sunt izolate între ele, ci se gasesc într-o strânsa interdependenta(conexiune).Toate procesele naturale se înlantuiesc, se conditioneaza reciproc, asa încât nu exista fenomen izolat.Toata natura care ne este accesibila constituie un sistem, un ansamblu coerent de corpuri.

Diferietele fenomene ale naturii si cauzele lor nu se datoresc unor forte supranaturale, ci se gasesc în ele însele ca urmare a faptului ca fiecarui corp sau fenomen îi sunt proprii contradictii interne.În consecinta, diferitele fenomene ale naturii nu se petrec la voia întâmplarii, ci sunt guvernate de anumite legi obiective, pe care omul le poate cunoaste si folosi în sensul satisfacerii nevoilor existentei sale.

OMUL - aceasta fiinta minunata, poate cunoaste fortele oarbe ale naturii, mecanismele acestora si prin actiunea sa asupra lor le poate determina sa lucreze în locul sau si pentru sine.

NATURA este colosala, prin puterea ei, pe când cea umana este limitata, însa în lupta sa de îmblânzire, de stapânire a MARELUI TOT, omul a iesit întotdeauna învingator, tocmai fiindca natura se manifesta spontan, prin întâmplare pe când el lasa natura sa actioneze, privste linistit la aceasta actiune si dirijeaza întregul doar cu minimum de efort (Hegel- Jenenser Realphilossphi) Mai mult: “actionând asupra naturii exterioare si modificând-o (pe aceasta) el modifica în acelasi timp propria sa natura” (K. MARX).

Prin corpul sau, prin fiinta sa, OMUL, face parte din natura, fiind rezultatul suprem al dezvoltarii naturii, însa prin constiinta sa o depaseste. El este un produs care nu se reduce la nimic din ceea ce i-a premers la nici o forma concreta de existenta, dar care reproduce, într-o forma specifica, întreaga existenta.Omul, este o replica a universului, este chintesenta existentei lui, este, de fapt un atom pierdut în infinitatea lumii. Si ce este mai important, e faptul ca, de când a devenit constient ca-i produsul superior al dezvoltarii naturii, asi început sa-si puna problema existentei sale efemere, sa-si puna o serie de întrebari la care, dupa multe secole, urmasii sai si+au putut da un raspuns real, obiectiv, pe baza unei profunde cunoasteri universale. De începuturile activitatii constiente a oamenilor(când conditiile de viata erau foarte grele) se leaga si originea stiintelor fundamentale - FIZICA, CHIMIA, BIOLOGIA -, care s-au dezvoltat mai apoi în sensul cunoasterii tot mai profunde a fortelor naturale. Pentru a face din ele auxiliari pretiosi în viata de toate zilele si pentru a îmbogati cunostintele noastre cu privirela realitatile înconjuratoare, acesta a început sa observe si sa interpreteze feomenele naturale nu din simpla curiozitate, ci dintr-o stricta necesitate. Din observarea atenta a fenomenelor, omul primitiv, a ajuns la concluzia ca îsi poate usura traiul folosind aceste forte ale naturii. Desigur în aceata perioada de început cunoasterea fenomenelor naturale s-a facut numai prin observatiae directa, prin contemplarea naturii si a proceselor cu care acesta se confrunta. Dar si atunci, ca si cum , în toate cazurile si în toate perioadele cercetarile fenomenelor naturale au avut rolulu sa-i asigure conditii mai bune pentru conservarea si evolutia lui.