Fenomene de transfer - amestecarea

INTRODUCERE

Operația prin care se realizează împrăștierea bucăților sau particulelor materialelor unele printre altele se numește amestecare, iar materialul rezultat amestec.

Amestecarea poate fi o operație principală când are ca prim scop obținerea unui amestec ( amestecarea diferitelor calități de făinuri pentru a obține o făină cu anumite calități cerute în procesul de fabricație a pâinii ). În alte cazuri operația de amestecare se realizează simultan cu o altă operație ( dizolvarea ) față de care ea devine auxiliară.

Indiferent de scopul în care se aplică operația de amestecare, ea este caracterizată prin eficiență și consum de energie. Amestecarea este cu atât mai eficientă când se realizează un efect bun de amestecare cu un consum redus de energie.

În operația de amestecare se disting două acțiuni:

- o acțiune de amestecare locală în apropierea dispozitivului sau piesei care se realizează amestecarea, creând zone mici de amestecare în care iau naștere curenți cu viteze diferite ce conduc la deplasarea porțiunilor de material;

- o acțiune de amestecare generală, când porțiunile de material din vecinătatea piesei de amestecare deplasează la rândul lor alte porțiuni de material din toată masa supusă amestecării. Această amestecare generală se realizează cu viteze mai reduse.

Familia din care face parte utilajul

Clasificarea amestecătoarelor pentru materiale consistente ( malaxoare )

După modul de funcționare, malaxoarele se împart în:

1. Malaxoare cu funcționare continuă:

- cu palete;

- combinate.

2. Malaxoare cu funcționare discontinuă: aceste malaxoare sunt alcătuite dintr-un dispozitiv de malaxare și o cuvă în care se realizează amestecarea produselor.

După forma și amplasarea cuvei se deosebesc:

- malaxoare pentru cremă cu cuvă rabatabilă;

- malaxoare cu cuvă transportabilă montată pe cărucior;

- malaxor cu cuvă dublă rabatabilă;

- malaxor cuvă rotativă.

Figura 1 Malaxor