Extras din proiect
Câmpul electromagnetic care are o variaţie periodică în spaţiu şi timp se poate propaga (transmite din aproape în aproape) formand o undă electromagnetică. Din punct de vedere formal (matematic) unda electromagnetică se aseamănă cu unda elastică, diferenţa constând în tipul de energie care se propagă. Evident că fiind vorba de fenomene caracteristice undelor, dar care au cauze diferite, ele se vor manifesta diferit, sau altfel spus, le percepem diferit. Astfel, undele elastice din domeniul sonor le auzim cu urechea, iar undele electromagnetice din domeniul vizibil (lumina) le vedem cu ochiul liber.
Undele electromagnetice în propagarea lor se întâlnesc şi se compun deoarece două sau mai multe unde pot ocupa acelaşi volum în acelaşi timp. Rezultatul compunerii undelor într-un volum din spaţiu este o redistribuire a energiei undelor sub forma unei alternanţe de maxime şi minime de intensitate, care se percep sub forma unor franje luminoase în alternanţă cu franje întunecoase. Franjele pot avea aspectul unor dungi sau al unor inele în funcţie de geometria dispozitivului în care se obţin. Pentru a putea fi percepute cu ochiul liber franjele trebuie să fie staţionare, adică intensitatea undei rezultante într-un punct să rămână constant în timp. Acest lucru se întâmplă doar dacă undele electromagnetice sunt coerente.
În cele ce urmează vom defini proprietatea de coerenţă a undelor electromagnetice. Această proprietate se poate defini riguros teoretic doar în cadrul mecanicii cuantice deoarece sursele de lumină sunt atomii care sunt sisteme fizice microscopice. Proprietatea de coerenţă este legată de procesul de emisie a undelor. Astfel, două sau mai multe unde sunt coerente dacă au aceeaşi frecvenţă şi o diferenţă de fază constantă în timp, adică:
φ1(t)-φ2(t) = constant.
Conținut arhivă zip
- Interferenta Luminii - Dispozitivul lui Young.ppt