Metode și Procedee de Fabricarea Întrerupătoarelor Electrice

Introducere

Energia electrică este în prezent un indicator cu privire la calitatea vieţii locuitorilor Planetei, care intervine cotidian în activităţile noastre

Instalaţiile electrice comporta obişnuit o sursă de energie S,(centrale electrice-sistem energetic naţional), linii electrice de transport L (aeriene, subterane, de joasă tensiune sau de înalta tensiune) şi consumatorii, C, (casnici sau industriali).

Întrerupătoarele fac parte din categoria de aparate elecatrice. În această categorie intră toate tipurile de contactoare, ruptoare, siguranţe fuzibile, relee, reostate, rezistenţe, precum şi dispozitivele electromagnetice şi magnetice de comandă a acestora sau a altor dispozitive cu comandă electrică sau magnetică.

Fabricarea aparatelor electrice, indiferent de destinaţia lor, presupune parcurgerea unui lung şir de transformări fizico-chimice efectuate asupra semifabricatelor până la obţinerea produsului finit, care trebuie să aibă proprietăţi adecvate utilizării lui optime.

Procesul tehnologic de fabricare cuprinde, în general, toate operaţiile la care sânt supuse materialele şi semifabricatele de schimbare a formei geometrice, a dimensiunilor, a calităţilor fizico-mecanice, a calităţii suprafeţei pieselor componente, precum şi controlul tehnic, mecanic şi electric, care să ateste realizarea modificărilor impuse, în limitele preciziei stabilite prin documentaţia tehnologică de execuţie.

Obţinerea ansamblului finit din piesele componente se face pe baza unui proces tehnologic de asamblare, care cuprinde totalitatea operaţiilor de fixare a pieselor în grupe, subansamble şi apoi a acestora în aparatul electric respectiv, piesele putând fi asamblate rigid sau cu joc.

1. ÎNTRERUPĂTOARE AUTOMATE DE JOASĂ TENSIUNE

Întreruptoarele automate sunt aparate electrice de comutaţie, care în regim normal de funcţionare permit conectarea şi deconectarea cu frecvenţă redusă a circuitelor electrice, iar în caz de suprasarcini, scurtcircuit, scăderea sau dispariţia tensiunii, asigură protecţia prin intermediul declanşatoarelor, întrerupând automat circuitele aflate în regim de avarie.

Întrerupătoarele automate sunt aparate electrice de comutaţie utilizate la închiderea şi deschiderea circuitelor electrice, pentru stabilirea sau întreruperea curentului electric din circuitul considerat. Aceste aparate por fi acţionate de diferite tipuri de dispozitive de acţionare. Constructiv, întrerupătoarele automate pot fi de joasă tensiune (mono- bi- şi tripolare) şi de medie tensiune.

Figura 1. Întrerupătoare automate de joasă tensiune.

Întrerupătoarele automate sunt prevăzute cu dispozitive de protecţie, care comandă automat deschiderea circuitului în anumite condiţii prescrise.

Întrerupătoarele automate pot fi comandate şi de operator pentru stabilirea sau întreruperea curentului de sarcină. Întrerupătoarele automate sunt de tip disjunctor, având numai declanşatoare automate.

Întreruptoarele automate se folosesc la protecia instalaiţilor de iluminat, a motoarelor electrice, a reelelor de distribuţie, tablourile de distribuţie din centrale electrice şi din posturile de transformare sau a altor consumatori. Ele sunt folosite împreună cu siguranţe fuzibile cu mare putere de rupere ce asigură un efect de limitare a curenţilor de scurtcircuit.

Întreruptoarele automate se folosesc în instalaţii de curent continuu şi curent alternativ şi comparativ cu siguranţele fuzibile au funcţiuni multiple şi permit reglarea mai exactă a curentului la care întrerup circuitul în regim de avarie.