Riscul de preț al energiei electrice

1. Definirea şi caracterizarea riscului de preţ

"Percepţia riscului este „veche de când lumea”, termenul respectiv putând fi întâlnit cu accepţiuni adeseori diferite, în surse mitologice, în literatură sau drept, în lucrări tehnice sau economice. Abordarea ştiinţifică a riscului se realizează însă treptat şi se profilează pe diferite forme de manifestare ale acestuia. Astfel, riscul contractual este tratat încă în dreptul roman, dar o teorie comprehensivă a obligaţiilor juridice se dezvoltă abia în secolul XIX. Consacrarea conceptului de risc are loc o dată cu apariţia teoriei probabilităţilor, în secolul XVII, şi perspectiva matematică tinde să domine de atunci orice studiu privind riscul. Riscurile conjuncturale legate de afaceri – comerciale şi financiare - deşi cunoscute şi analizate încă de la începuturile capitalismului, sunt aduse puternic în actualitate de crizele globale din a doua jumătate a secolului trecut (criza petrolului din anii 70 şi 80, crahul bursier din 2000). Riscurile geopolitice şi strategice revin în actualitate în anii 90 ai secolului trecut şi capătă o importanţă aparte după atentatul terorist asupra Americii din septembrie 2001."

În general, conceptul de risc este folosit pentru a descrie situaţii sau evenimente cu rezultatea sau consecinţe incerte. Astfe, astăzi, noţiunea de risc pare a fi sinonimă cu cea de activitate. Deşi omniprezent în mediul de afaceri, şi nu numai, riscul este adesea, relativ dificil de detectat sau anticipat. Evenimentele ce pot afecta veniturile şi performanţele ulterioare investiţiei sunt atât de numeroase şi variate încât identificarea lor reprezintă o provocare chiar şi pentru cei mai abili şi experimentaţi investitori, fiindcă viitorul este în mare masură necunoscut. Multe decizii în afaceri se iau plecandu-se de la estimari asupra viitorului. Luarea unei decizii în baza unor estimari, prezumţii, asteptări, previziuni, prognoze asupra evenimentelor viitoare implică o doză importantă de risc, uneori destul de dificil de definit şi, în cele mai multe cazuri, imposibil de măsurat cu precizie, dată fiind natura abstractă a conceptului.

Gruparea riscurilor şi criteriile folosite în acest scop diferă, de la un autor la altul, în funcţie de propria perspectivă asupra analizei riscului: riscuri pure, riscuri de preţ şi de dobandă riscuri directe şi riscuri virtuale, riscuri obiective şi riscuri subiective, riscuri interne şi riscuri externe, riscuri globale şi riscuri locale, macro sau microriscuri, riscuri de ţara, de firmă sau de proiect.

Dintre acestea abordarea noţiunea de risc de preţ este asociată schimbărilor posibile, în structura şi nivelul preţului bunurilor şi serviciilor oferite pe piaţă de către o firmă, ca urmare a variaţiilor preţului resurselor utilizate. Analiza riscului de preţ joacă un rol central în managementul strategic. Riscul de preţ are ca surse preţurile producţiei industriale, cursul de schimb şi rata dobânzii. Preţurile producţiei industriale sunt rezultatul fluctuaţiilor preţului energiei electrice, combustibililor, gazului natural etc. care reprezintă „intrări" pentru unele firme şi „ieşiri" pentru altele. Cursul de schimb şi rata dobânzii afectează, de asemenea, „intrările" şi „ieşirile" unei entităţi. Spre exemplu, creşterea ratei dobânzii are impact atât asupra consumului (scade), cât şi asupra costului de finanţare a firmei (creşte).

Despre preţ se poate afirma că este "un element de importanta strategica intr-un contract de vanzare-cumparare, licenta, sau distributie deoarece reprezinta cea mai importanta obligatie a unei parti - latura pecuniara a tranzactiei. "

Dependenţa companiilor fie faţă de preţurile externe ale materiilor prime şi ale utilităţilor, fie faţă de preţurile de livrare ale mărfurilor produse, le expune pe acestea la riscul de preţ. Astfel, "riscul de preţ a mărfurilor are o influenţă directă asupra activităţii unei companii din punct de vedere al performanţei economice".

Riscul de preţ mai înseamnă posibilitatea, pentru unul sau celălalt dintre parteneri contractuali, de a nu obţine câştigul scontat sau de a înregistra o pierdere datorită modificărilor conjuncturale ale preţului pe piaţă. Practic, riscul de preţ apare datorită neconcordanţei în timp a valorii tranzacţiei, între momentul încheierii contractului extern şi momentul livrării mărfii.

Pentru exportator problema acestui risc se pune în condiţiile în care preţul contractului este sub preţul pieţei din momentul livrării, iar pentru importator acest risc constă în faptul că preţul stabilit în contract, care urmează să fie plătit ulterior, este mai mare decât preţul pieţei din momentul livrării. O posibilitate de abordare a riscului de preţ este inserarea în contract a unor clauze asiguratorii sau de protecţie împotriva riscului. Acestea urmăresc asigurarea unui caracter echitabil al prestaţiilor reciproce ale părţilor şi menţinerea echilibrului economic al contractului, dincolo de schimbarea circumstanţelor faţă de cele în care a fost încheiată tranzacţia.

Astfel, motivaţia de protejare împotriva riscului a determinat apariţia operaţiunile de acoperire (hedging). Ceea ce se urmăreşte în acest caz este asigurarea prin mecanismul pieţei futures a echilibrului contractual într-o operaţiune realizată în afara bursei. În speţă, la hedging-ul cu marfă, scopul operatorului este "protejarea" preţului din contractul comercial, astfel încât să poată fi menţinută marja de profit la acest contract, indiferent de modificările de preţuri ce pot interveni între momentul încheierii contractului comercial şi momentul executării acestuia. Spre deosebire de operaţiunile speculative, în cazul hedging-ului poziţia luată la bursă este complementară cu o poziţie deţinută pe piaţa cu marfă fizică, deci operaţiunea din bursă este acoperită cu marfă. Operaţiunea de hedging îmbină aşadar un contract cu marfă cash, de cele mai multe ori făcut în afara bursei, cu un contract futures, care este tipic bursier.

2. Gestiunea de risc de preţ a energiei electrice

"În contextul eforturilor de liberalizare a pieţei energiei electrice din Uniunea Europeană şi SUA s-au manifestat schimbări majore în domeniul reglementării pieţei de profil. Lanţul de producţie de valoare adăugată din sectorul energetic, care consta din domenii funcţionale de producţie, transport (transmisie) şi distribuţie, s-a extins cu nivelurile comercializare şi marketing, ceea ce a permis intrarea unor participanţi noi în cadrul acestor pieţe."

Totodată, odată cu liberalizarea pieţelor a crescut şi interesul tranzacţionării energiei electrice ca activ pe pieţele specializate. "Caracteristicile sale ca marfă, în principal imposibilitatea stocării şi concomitenţa momentelor "producere-consum" conduc la o volatilitate ridicată a preţului energiei electrice, preţ al cărui component este dependent în mod firesc de cerere, care la rândul său variază funcţie de evoluţia mai multor factori, dintre care unii imprevizibili sau dificil de prognozat." Această volatilitate a preţului energiei electrice a depăşit volatilitatea preţului altor mărfuri, fiind cauzată de concurenţa crescândă şi schimbările în cerere şi ofertă.