Semnalizarea pe Canal Asociat

Semnalizarea pe canal asociat

Schimbul semnalelor intre centrale se face pe suportul fizic al circuitului utilizat şi pentru convorbire. Dar dacă o convorbire are loc numai în cazul apelului satisfăcut, semnalizarea se desfăşoară pentru orice categorie de apel, satisfăcut sau nu, iar circuitul se afectează apelului înainte de a se cunoaşte modalitatea sa de finalizare.

Prima fază a semnalizării se referă la punerea de acord a celor doua centrale asupra identităţii circuitului relativ la apel; aceasta este semnalizarea de linie. in acest context centrala de plecare trimite un semnal electric pe joncţiunea liberă pe care a selecţionat-o din fasciculul de legătură cu centrala distantă. Centrala de sosire, de la cealaltă e)dremitate a joncţiunii alese, identifică semnalul de angajare de pe circuit şi, după ce a luat măsurile necesare pentru a continua prelucrarea apelului (Tncepănd cu recepţia numerotării), răspunde printr-un semnal electric de invitaţie a centrului de plecare de a transmite numărul chematului. • A doua fază este astfel iniţiată: centrul de plecare emite pe joncţiunea, aflată acum in stare de angajare, semnale ce reprezintă numărul liniei chemate; ne afiăm Tr) faza semnalizarii de registm. • Urmează cea de a treia fază, care reprezintă chiar convorbirea şi care se •eclanşează odată cu răspunsul părţii chemate: dinspre centrala de sosire sunt transmise semnale electrice către centrala de plecare, care asigură punerea Tn relaţie fonică a chemătorului cu joncţiunea utilizată pentru legătura dintre centrale şi in final cu chematul. D Ultima fază de apel, revenirea la starea de disponibilitate a joncţiunii la sfărşitul convorbirii, este şi ea asigurată printr-un schimb de semnale electrice, folosind aceeaşi joncţiune ca suport de transmisie. Există o mare diversitate de sisteme de semnalizare "cale pe cale"; toate sunt de fapt modalităţi de semnalizare individuală, care s-au dezvoltat Impreună cu evoluţia istorică şi perfecţionarea reţelelor şi sistemelor de comutaţie. Unul dintre acestea este sistemul R2, care este prezentat în paragraful de faţ•. Ststemul R2 este recomandat în special Tn semnalizarea internaţională, dar el poate fi folosit şi Tn regiunile naţionale ale unor reţele internaţionale, fiind utilizat atăt pe legături terestre, căt şi pe legături prin satelit. Este un sistem convenabil Tn servirea automată sau semiautomată, asigurând o fiabilitate ridicată 1n transmiterea informaţillor necesare prelucrării unui apel. Sistemul R2 permite o stabilire rapidă a unui apel. El prevede un număr suficient de semnale in ambele direcţii de comunicaţie, care permit transmiterea informaţillor numerice sau de alt fel, relative la linia abonatului chemat sau chemător, precum şi creşterea facifităţilor de rutare prin relea. Sistemul R2 de semnalizare este dezvoltat pentru sisteme de transmisiuni analogice şi numerice cu operare Tntr-un sens, dar şi pentru sistemele numerice cu operare Tn ambele sensuri. ln cadrul sistemului se face o separare clară Tntre semnalizarea de linie (semnale de superviziune) şi semnalizarea Intre registre se, ( mnale de control al stabiliri apelului). Sistemul R2, normalizat Tn 1964, este capabil să colaboreze normal cu alte sIsteme CCITT de semnalizare. 1n România a inceput să se folosească sistemul R2 odată cu introducerea şl extinderea, mergănd spre generalizare, a servirii automate a apelurilor în ansamblul reţelei naţionale; sistemul continuă să se utilizeze şi în prezent.

Semnalizarea de linie

Semnallzarea de linie 1n varianta analogica, semnalizarea de linie foloseşte frecvenţa de N2800 sau 3825 Hz, care este transmisă Tn mod continuu pe o joncţiune liberă in cele două sensuri de comunicaţie. Diferitele faze de semnalizare sunt prezentate in tabeiui 1: emisia frecvenţei este marcaţă printr-o linie continuă, iar oprirea emisiei prin 1inie punctată.

Tabelul 1.Codul de semnalizare de linie R2(varianta analogică)

Figura1. Structura multicadrului cale pe cale

It-interval de timp, SMC-sincronizare de multicadru, SC - sincronizare de cadru

În variantă numerică, informaţiile de semnalizare de linie relative la 30 de căi de convorbire utilizează intervalele iti, din cadrul MIC 32. Dar cele 8 elemente binare ale intervalului nu pot permite fumizarea tuturor informaţillor necesare pentru a transmite semnalizarea aferentă unui aşa mare număr de căi telefonice. De aceea se grupează 16 cadre MIC succesive, formându-se un multicadru de semnalizare: cele 16 intervalele it16 ale diferitelor cadre, fiind numerotate de la it16Cd.O pănă la it16Cd.15, se folosesc după cum urmează (figura 10.2): - it16Cd.0 - este sincro-multicadrul, SMC, adică o informaţie de sincronizare ce marchează inceputul multicadrului; elementele binare 1-4 sunt în mod sistematic "0000, iar celelalte sunt rezervate pentru transmiterea unor eventuale aiarme; (i 1,2, ,15) - este semnalizarea in afara benzii vocale pentru căile / şi +16. Fiecare interval de timp it16Cd.i este divizat in doi semi-octeţi, ce corespund fiecare unei căi de convorbire. inseamnă că o cale dispune de 4 elemente binare la fiecare 2 msec, ceea ce face ca informaţia de semnalizare de linie să se transmită pe joncţiunea numerică cu un debit de 64 Kbit/sec.

Tabelul 2.Semnalizarea de linire R2(varianta numerică)

În vederea recunoaşterii corecte a informaţiilor de semnalizare de linie se i impun echipamentelor de transmisie şi de recepţie restricţii referitoare la timpii lor defunctionare, după cum urmează: a) Timpul de recunoaştere este definit ca durata pe care semnalul reprezentănd 0 sau 1 trebuie să o aibă la ieşirea echipamentului terminal al canalului de semnalizare astfel incăt el să fie recunoscut de echipamentul din centrala. Timpul de recunoaştere a unei schimbări de valoare a semnalului pe un canal de semnalizare, de la 0 <-> 1, este de 20 ±10 msec