Studiu spetrometru de masă

Introducere

Spectrometria de masă este o tehnică analitică utilizată pentru a identifica compuși și atomi

necunoscuți dintr-un eșantion și pentru a elucida structura diferitelor molecule.

Este o tehnică analitică care sortează atomii și moleculele în funcție de raportul lor

masă/sarcină (m/z) și necesită un număr mic de atomi din analit (substanță sau component chimic

care prezintă interes într-o procedură analitică) pentru a obține informații referitoare la structura și

greutatea moleculară a analitului.

Spectrometria de masă este utilizată în multe domenii inclusiv farmaceutice, clinice,

geologice, și de mediu.

Spectrometria de masă este utilizată atât pentru determinări calitative cât și cantitative.

Spectrul de masă al fiecărui compus este unic și poate fi folosit ca „amprentă chimică”

pentru a caracteriza eșantionul.

1. Principiu

În spectrometria de masă, analitul este în stare de gaz, avand o presiune cuprinsă între 10−7

- 10 Torr și e ionizat cu scopul de a produce ioni atomici, radicali și ioni moleculari . Toți acești −5

ioni sunt accelerați de un câmp electric, sortați în funcție de raportul masa/sarcină prin deviație în

câmp electromagnetic variabil și înregistrate, rezultatul este cunoscut sub numele de spectru de

masă.

Fiecare linie de pe spectrul de masă indică prezența atomilor sau moleculelor cu o anumită

masă. Vârful care reprezintă valoarea cea mai mare este considerat vârf de referință iar celelalte

vârfuri sunt exprimate în funcție de acesta.

2. Spectrul de masă

Un spectru de masă este format din rapoartele masă/sarcină ale ionilor prezenți într-un

eșantion, reprezentate grafic în funcție de intensitățile acestora. Fiecare vârf dintr-un spectru de

masă arată o componentă de m/z unică în eșantion, iar înălțimile vârfurilor denotă abundența

relativă a diferitelor componente din eșantion.