Vederea umană

1.FUNCTIILE IMAGINILOR

funcţia documentară - prezintă concret imaginea unor termeni şi noţiuni insuficient definite pentru privitorul lor ; 

funcţia socială -influenţează privitorul în adoptarea unei atitudini faţă de subiectele prezentate; 

funcţia educativă- creează deprinderi creative şi dezvoltă aptitudini (ordine şi rigoare , răbdare , simt de anticipare ).

2. FORMAREA IMAGINII

Un subiect luminat, reflectă raze luminoase dar proiectând direct aceste raze pe un ecran observam ca nu se formeaza o imagine clara si definita .

Razele proiectate de un subiect nu sunt coerente, se împrăştie în toate direcţiile intersectându-se în drumul lor cu raze reflectate de ecran obţinându-se un haos luminos. ( pe ecran nu se formează puncte corespondente punctelor care definesc subiectul)

Pentru a se formă imaginea din Fig.3, este necesar un dispozitiv ca cel prezentat în Fig.2 (sistem focal, lentilă sau obiectiv) care focalizează razele emise de subiect.În focarele obţinute se obţin puncte imagine bine definite.

3.VEDEREA UMANA

Organul vederii il constituie ochiul alcatuit din :globul ocular si anexele sale .

Situate pe aceaşi anexă se află în faţă să un muşchi circular, pupila, care formează orificiul de intrare al razelor luminoase, urmată de o lentilă de un ţesut viu, cristalinul, iar diametrul opus pe aceeaşi axa, în fundul globului ocular, retină, cu zona fotosensibilă formată din conuri şi bastonaşe.

Ochiul uman posedă trei tipuri de receptori sensibili la radiaţiile roşu verde şi albastru.

Vederea diurnă(fotopică) are sensibilitatea maximă pentru spectrul situat în jurul valorii λ =555 nm (verde gălbui ) în timp de vederea nocturnă (scotopica ) are sensibilitate maximă pentru spectrul situat în jurul valorii  λ =510 nm (albastru verzui ).

Bastonasele sunt foarte sensibile, dar pot crea imagini color .

Conurile pot deosebi culorile şi măresc claritatea imaginii, dar sunt nefuncţionale în condiţii de lumina slabă.

Creierul şi sitemul nervos vor prelucra informaţiile furnizate de conuri şi bastonaşe permiţându-ne distingerea nuanţelor.

Cristalinul care permite formarea imaginii , are formă unei lentile biconvexe şi formează imaginea pe retină

Din punctele subiect notate în schiţa cu S1 S2 pleacă un fascicol de raze luminoase , care trecând prin cristalin, vor formă pe retină punctele imaginii I1 şi I2

Cu cât cantitatea de lumina este mai mare, cu atât diametrul pupilei va deveni mai mic , mărindu-se în cazul în care cantitatea de lumina scade .