NAFTA - Asociația Nord-Americană a Comerțului Liber

1.INTRODUCERE

Extinderea procesului de regionalizare la scară planetară prin aparitia unor noi

grupări de cooperare şi integrare economică, a determinat ţările dezvoltate din America

de Nord să se gândească şi ele la o formă de asociere care să le reprezinte mai bine

interesele şi să le acopere de risc în relaţiile economice cu celelalte state ale lumii.

Se ştie că grupările regionale promovează relaţiile dintre statele partenere iar în raport cu terţii, în funcţie de nivelul de integrare, adoptă o politică diferenţiată. Ori, lipsa perspectivei constituirii unei astfel de grupări între ţările continentului nord-american, ar fi condus la pierderi considerabile în relaţiile comerciale cu parteneri precum Uniunea Europeană sau ASEAN care au liberalizat schimburile economice între statele membre şi au impus restricţii faţă de terţi, prin

politica comercială promovată.

Primul pas în rezolvarea acestei probleme regionale l-a reprezentat semnarea unui acord privind liberalizarea comerţului între Statele Unite ale Americii şi Canada.

Până în anul 1999, au fost eliminate toate taxele vamale asupra mărfurilor şi serviciilor între cele două state.

Deşi Mexicul era un stat cu economie în curs de dezvoltare, aderarea la principiile fundamentale ale comerţului liber a constituit una din deciziile cele mai importante pe care trebuia să o adopte după o lungă perioadă de protecţionism. Încă din anul 1987, taxele vamale au fost reduse la 50%, restricţiile cantitative au fost în mare parte eliminate, ca de altfel şi controlul asupra preţurilor.

Un motiv al crearii NAFTA l-a reprezentat şi dificultăţile întâmpinate de GATT în definitivarea negocierilor referitoare la reducerea taxelor vamale şi a protecţionismului. Semnarea documentelor la nivelul şefilor de state din SUA, Canada şi Mexic la 17 decembrie 1992 a precedat ratificarea din noiembrie 1993 a Acordului Nord American de Liber Schimb (NAFTA) şi intrarea sa în vigoare la termenul stabilit, ianuarie 1994. Această zonă reuneşte economii cu stadii de dezvoltare diferite şi oferă, în opinia multor experţi occidentali, noi perspective în comerţul regional internaţional.

Scopul iniţial al realizării unei grupări de integrare, a fost acela de a crea o

zonă de liber schimb, cu funcţia prioritară de alternativă şi contraponderare la cea vest–europeană.

La 12 august 1992 şefii de stat ai SUA, Canadei şi Mexicului au semnat Tratatul de Liber Comerţ al Americii de Nord (TLCAN), cunoscut sub denumirea de NAFTA, după iniţialele în limba engleză ale documentului “North American Free Trade Agreement”.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994.

Obiectivul major al NAFTA îl constituie crearea unei zone de comerţ liber între membrii săi prin.

Trebuie să se înţeleagă că NAFTA este în mare măsură un proces în evoluţie, ale cărui obiective se vor valida sau nu în decursul timpului, iar câţiva ani de funcţionare nu sunt suficienţi pentru a concluziona care este “desenul exact al acestui produs”. Procesul nu trebuie privit exclusiv din punct de vedere al politicianului pentru care există “doar acum şi aici”, chiar dacă acest lucru este favorabil sau nu, ci din punctul de vedere al analistului obiectiv care caută determinanţi, calculează efecte şi oferă soluţii de redresare.

Teoria integrării economice se referă la aplicarea unei politici comerciale

discriminatorii a unor ţări, prin care se elimină barierele comerciale si se liberalizează

comerţul numai pentru ţările care creează aceaste zone de liber schimb, pieţe comune sau

uniuni vamale.

Gradul de integrare economică, care diferă în funcţie de angajamentele preferenţiale economice stabilite între ţările partenere, poate creşte de la nivelul zonelor de comerţ liber, la uniuni vamale imperfecte, la pieţe comune şi până la nivelul de uniuni economice.

În septembrie 1985, SUA a negociat cu Israel un acord de piaţa liberă. Acesta a fost primul acord de comerţ bilateral semnat de SUA. Acordul a adus reduceri pentru barierele tarifare în comerţul cu bunuri dintre cele două ţări. Comerţul cu servicii a fost de asemenea liberalizat si unele demersuri au fost făcute pentru protecţia drepturilor intelectuale de proprietate.