Amenajarea bazinului hidrografic Bistrița - Lacul Izvoru Muntelui

Amenajarea bazinului hidrografic Bistriţa-lacul Izvoru Muntelui

Aşezare:

Lacul Izvoru Muntelui-cel mai mare lac de pe râurile interioare ale României a reprezentat încă de la apariţie o zonă de interes în domeniul cercetărilor ştiinţifice.

Lacul de acumulare "Izvoru Muntelui", cunoscut şi sub numele de "lacul Bicaz", este cel mai mare lac artificial (antropic) amenajat pe râurile interioare din România. Situat pe cursul superior al râului Bistriţa, (fig.1), lacul s-a format ca urmare a construirii barajului hidroenergetic cu acelaşi nume. Din el se alimenteaza centrala hidroelectrica Bicaz-Stejaru, echipata cu şase generatoare.

Fig.1: Amplasarea lacului

Aspecte generale cu privire la Izvoru Muntelui

Pe cuprinsul bazinului hidrografic al lacului (4035 km2) se realizează o înălţime medie a reliefului de circa 1100 m. Diferenţa maximă de altitudine este de aproximativ 1800 m (între Vârful Inău, 2280 m, şi cota fundului lacului la baraj de 425 m). Aceasta determină o etajare climatică ce are repercursiuni importante în regimul hidrologic al lacului.

Din punct de vedere a temperaturii aerului, zona lacului se înscrie în treapta climatică montană moderat de caldă (temperatura medie anuală de 7 ÷ 7,5ºC) cu ierni bâlnde (temperatura medie a lunii ianuarie –4 ÷ -5°C) şi veri moderat de calde (temperatura medie a lunii iulie, 16,5 ÷ 17°C). Diferenţele temperaturii aerului din zona lacului sunt strâns legate de termica suprafeţei acvatice, ale cărei variaţii oglindesc particularităţile schimbului caloric dintre apă şi atmosferă. Cercetările au arătat că în Octombrie conţinutul de căldură raportat la m3 de apă este maxim în acest lac. Ca efect al inerţiei termice a lacului, temperatura maxima medie a aerului, cea mai ridicată, se produce în August şi nu în Iulie.

Regimul transparenţei apei lacului este condiţionat în principal de dezvoltarea longitudinală a lui, deci de adâncimile crescânde din amonte spre aval şi de modul particular de alimentare cu apă.

Valorile cele mai mari ale transparenţei apei, care pot ajunge pana la 6 m în secţiunile baraj şi Rugineşti şi 3 m în secţiunea Coada lacului, se întâlnesc în lunile septembrie şi octombrie ca urmare a precipitaţiilor scăzute din această perioadă.

Luminozitatea apei reprezintă un alt factor fizic important al apei lacurilor, care ajută la explicarea unor procese biotice. Pe baza măsurătorilor de penetraţie a luminii în apa lacului Izvoru Muntelui – Bicaz s-au constatat existenţa unor mari diferenţieri în ceea ce priveste intensitatea luminoasă între straturile superficiale şi profunde, fapt care determină condiţii fizice net diferite pentru dezvoltarea vieţii, între orizonturi apropiate ca adâncime; prezenţa în lac a unei zone afotice (lipsite complet de lumină), pusă în evidenţă la adincimi ce depăşesc 35-40 m; variaţia longitudinală a iluminării prezintă un paralelism cu cea a transparanţei, grosimea stratului luminos crescând din amonte spre aval.

Regimul termic şi de îngheţ al apei din lacuri este rezultatul unui complex de factori care acţionează simultan asupra maselor de apă acumulate în cuvetele lacustre. În cazul lacului Izvoru Muntelui – Bicaz, rolul hotărâtor asupra regimului termic şi de îngheţ îl au factorii care se referă în principal la modul de alimentare şi dinamica masei de apă, precum şi la poziţia sa geografică.