Amenajarea Turistică a Teritoriului Piatra Craiului

1. Poziţionarea zonei (delimitare teritorială)

Munţii Piatra Craiului sunt situaţi în Carpaţii Meridionali şi fac parte, alături de culoarele intramontane limitrofe, Rucăr-Bran şi Rucăr-Zărneşti, din Parcul Naţional Piatra Craiului.

Parcul Naţional Piatra Craiului se extinde pe raza judeţelor Braşov şi Argeş, incluzând suprafeţe aparţinând localităţilor Zărneşti, Moeciu (satele Măgura şi Peştera), Bran, Rucăr şi Dâmbovicioara.

Suprafaţa totală a Parcului Naţional Piatra Craiului este de 14773 ha din care 7806 ha în judeţul Braşov şi 6967 în judeţul Argeş.

Munţii Piatra Craiului sunt situaţi într-o regiune puternic fragmentată, cu Depresiunea Bârsei la N, Culoarul Bran-Rucăr la E, învecinându-se cu unele dintre cele mai înalte masive muntoase din România: Munţii Făgăraş şi Iezer la V, Masivul Bucegi la E şi Masivul Leaota la SE.

2. Analiza resurselor turistice

2.1. Resursele naturale

2.1.1. Relieful

Piatra Craiului se impune ca o creastă calcaroasă spectaculoasă cu o lungime de 25 km desfăşurată pe direcţia NNE-SSV, între localităţile Zărneşti (N) şi Podu Dâmboviţei (S).

Creasta Pietrei Craiului este divizată în trei subunităţi:

- Piatra Mică (Piatra Craiului Mică) - în nord,

- Piatra Mare (Piatra Craiului Mare) – în partea centrală şi

- Pietricica (Piatra Craiului Sudică) – în sud.

Subunitatea dominantă este Piatra Mare, care dă personalitate geografică întregului masiv. Creasta se remarcă prin două trăsături morfometrice care reprezintă superlative geografice naţionale: lungimea şi altitudinea. Piatra Craiului se desfăşoară pe o lungime de cca. 25 km, fiind cea mai lungă creastă calcaroasă din România. Pe o distanţă de 8 km, înălţimile depăşesc 2000 m, iar pe cca. 15 km, acestea sunt mai mari de 1800 m. Altitudinea maximă de 2238 m este atinsă în Vârful Piscul Baciului sau La Om, fiind cea mai înaltă creastă calcaroasă din Carpaţii Româneşti.

Piatra Craiului se defineşte prin trei tipuri reprezentative de relief: structural, periglaciar şi carstic (Constantinescu T, 1996).

Relieful structural este tipul dominant, pe fondul căruia s-au dezvoltat şi celelalte două tipuri. Structural, creasta reprezintă un monoclin cu înclinarea generală V-E. Versantul vestic (nord-vestic) se impune ca cea mai caracteristică subunitate din acest masiv. Dintre formele structurale prezente în special pe acest versant menţionăm: brâurile, brânele, abrupturile structurale, surplombele, poliţele structurale şi cuestele secundare. Unicitatea sa a fost sintetizată prin noţiunea de Versant tip Piatra Craiului (Constantinescu T, 1996). Versantul estic (sud-estic) expune o gamă de aspecte proprii, dintre care sunt de menţionat două etaje morfolitologice calcaros: (superior) şi conglomeratic (inferior).

Relieful periglaciar se remarcă mai ales prin relieful rezidual (acele, colţii, ţancurile, muchiile, turnurile, piramidele, vârfurile, etc.). Cea mai mare densitate se constată pe versantul vestic. Aici se înregistrează cea mai mare frecvenţă a formelor menţionate. Multe dintre aceste forme au fost propuse ca monumente ale naturii.

Relieful carstic completează nota de unicitate a Pietrei Craiului. Calcarele ocupă aproape 40% din suprafaţa totală.

Exocarstul este reprezentat prin: văi tip Piatra Craiului - localizate în special pe versantul nord-vestic; hornuri şi hornuri oarbe – prezente pe ambii versanţi, dar mai ales pe cel vestic; lapiezuri de stratificaţie – pe versantul nord vestic; chei – care se impun atât ca morfologie prin aspectul lor spectaculos cât şi prin modul cum s-au format (Prăpăstiile Zărneştilor, Cheile Dâmbovicioarei şi Cheile Dâmboviţei).

Endocarstul se remarcă printr-o intensă circulaţie subterană, preponderant verticală. Potenţialul de denivelare ce depăşeşte 1400 m, este al doilea după cel din Munţii Retezat. Forma de creastă proeminentă, structura şi tectonica de ansamblu, au impus delimitarea a două bazine hidrocarstice: Nordic (Prăpăstiile Zărneştilor) şi Sudic (Dâmbovicioara). Cavernamentul este reprezentat prin peşteri şi avene. Sunt cunoscute 15 avene, între care Avenul de sub Colţii Grindului ( - 560 m) este cel mai adânc din România. Peşterile sunt în număr de peste 600, dar majoritatea nu depăşesc lungimea de 20 m. Cele mai cunoscute sunt Peştera Dâmbovicioara (amenajată pentru turişti), Peştera din Colţul Chiliilor, care adăposteşte o capelă ortodoxă, şi Peştera Urşilor.

2.1.2. Hidrografia

a) Apele de suprafaţă aparţin la două bazine hidrografice principale : Bazinul Oltului în N şi Bazinul Dâmboviţei în S.

Bazinul Oltului. Toată reţeaua hidrografică din partea nordică a Masivului Piatra Craiului este colectată de râul Bârsa, care are 3 bazine hidrografice secundare :

- Baz. Bârsa superioară cu râurile Bârsa Tămaşului, Şpirla, Vlăduşca, Podurilor, Călineţ, Şindrilăriei, Calului, Hotarului, etc;

- Baz. Valea Prăpăstiilor care colectează râurile Vlăduşca, Cheia, Curmătura, Zănoaga, Dănişor, etc ;

- Baz. Râul Turcului cu râurile Valea Coacăzei, Valea cu Calea, Valea Iezilor, Valea Ursului, etc.

Toate cursurile de apă pe calcare au caracter temporar, iar pe conglomerate sunt permanente.

Bazinul Dâmboviţei include şi el 3 bazine hidrografice secundare :

- Baz. Dâmboviţei superioare cu valea Dragoslovenilor, Valea lui Ivan, Valea Largă, Valea Seacă,Valea Speriată, etc ;

- Bazinul Dâmbovicioarei primeşte Valea Grindu, Valea Şteghii, Valea Seacă, Valea cu Apă, Valea Muierii, Valea Peşterii;

- Bazinul Ghimbavului include cursul inferior al râului Ghimbav.

b) Apele subterane aparţin, de asemenea, la două bazine hidrocarstice : Baz. Nordic sau Baz. Prăpăstiilor Zărneştilor şi Baz. sudic sau Baz. Dâmbovicioarei (T. Constantinescu, 1998-1999).

2.1.3. Clima

În ansamblu, Masivul Piatra Craiului prezintă un topoclimatul de munţi înalţi, reprezentat prin Creasta Pietrei Craiului, cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 1.000-1.200 mm şi temperatura medie anuală 0-40 C.

Lunile cu cele mai ridicate temperaturi medii anuale sunt iulie-august. Durata perioadei de îngheţ se ridică la 160 zile pe an între 1.000-1.500 m altitudine, ea putând depăşi 200 zile la altitudini mai mari de 2.000 m. Prima zi cu îngheţ se consideră 01.09, iar ultima 01.06, respectiv 273 zile pe an.

Nebulozitatea este mai accentuată pe versantul vestic.

Întalnim şi fenomene hidrometeorologice deosebite: roua, bruma, ceaţa, viscolul şi mai ales ploile torenţiale.