Analiza geo-economica a statului Chile

Capitoul I. Introducere

1. Poziția geografică

Chile este un stat din America de Sud, ce ocupă o suprafață mare, intre Munții Anzi în est, și Oceanul Pacific în vest. Se invecinează cu Peru la nord, Bolivia în nord-est, Argentina în est. Chile și Ecuador sunt singurele țări din America de Sud care nu se invechinează cu Brazilia. Chile posedă insule din Oceanul Pacific, precum Arhipeleagul Juan Fernandez și Insula Paștelui, situată în Polinezia, și în plus, reclamă suveranitatea sa pentru o zonă din Antarctica de 1.250.000 km2 denumită Teritoriul Antarctic Chilian, între meridianele 900 și 530 Vest, ceea ce face ca granița sa meridională să ajungă până la Polul Sud.Chile, are o formă curioasă, care privită de sud arată ca o fâșie lungă și ingustă de teren, cu 4.300km în lung și numai 177km în lat. Conform punctelor extreme, Chile este cea mai lungă țară din lume, pe întiderea de la nord la sud. În prezent, Chile este una din cele mai stabile și prospere state din America de Sud.

2. Scurt istoric

Primele urme ale populării actualelor teritorii chiliene datează încă din perioada Pleistocenului, adică aproximativ 35000 de ani î.e.n, pentru situl Monte Verde I, și 15000 de ani pentru situl Monte Verde II. Teritoriul actual al statului Chile a fost locuit de către aborigeni, iar o parte dintre aceștia au trecut Munții Anzi deplansându-se până în Argentina.

In epoca precolumbiană țara era populată de diverse triburi indigene, care se instalaseră pe Cordiliera Andină și pe coasta Pacificului. În secolul XV incașii au intrat în posesia teritoriilor situate până la râul Maule. La sud de Aconcagua, s-au instalat diverse populații semi-nomade ca Mapuche. Extrema sudică era populată de diverse triburi precum Chonos, Tamanas, Alacalufs și Onas. Pe insula Rapa Nui s-a dezvoltat o cultură polineziană ajunsă până în zilele noastre.

În 1520, în timp ce incerca să navigheze in jurul Pământului, Ferdinand Magellan a descoperit strâmtoarea care îi poartă azi numele. Următorul european care a ajuns pe teritoriul actual al statului Chile a fost Diego de Almagro si banda lui de conquistadori, care a venit din Peru in 1535 in cautarea aurului. Cucerirea teritoriului statului Chile a inceput in 1540 si a fost purtata de Pedro de Valdivia, care a fondat orasul Santiago pe 12 Februarie 1541. Desi spaniolii nu au gasit pretiosul aur si argint in cautarea lor, au recunoscut potentialul agricol al vaii centrale, iar Chile a devenit o parte din vastul Imperiu Colonial Spaniol.

3. Relieful

Deșerturi, insule, Munții Anzi și Antarctica, relieful chilian este unic în lume.Lungă și îngustă, aceasta se întinde până la cel mai sudic punct de pe Glob, fiind înconjurată de o parte de Munții Anzi, iar de cealaltă parte de Oceanul Pacific. Relieful este diversificat, de la partea cea mai aridă din lume, si anume Deșertul Atacama în nord, până în sud în Atarctica. Găzduiește o mare diversitate de regiuni naturale cum ar fii ghețari vechi, cel mai arid deșert de pe planetă și o multitudine de păduri, lacuri și vulcani activi. Terenul este muntos, numai 5% din totalul suprafeței fiind plat. Cele mai mari schimbări de relief au loc odată cu trecerea dinspre est spre vest, unde relieful variază de la insule, coastă, lanțul Cordilierei de Coastă, câmpii și văi și până la maiestuosul lanț al Munților Anzi. De la nord la sud, regiunile naturale se află într-un contrast puternic unul față de celălalt. Regiunea aridă Marele Nord, și Deșertul Atacama se transformă în climat mediteranean în timp ce calătorești spre sud până în Zona Centrală. Această zonă este cea mai dezvoltată datorită resurselor naturale și peisajelor bogate. Mai departe spre sud până în Bio-Bio, Araucania și Lacul District, peisajul este acoperit cu păduri tropicale dese, lacuri și lagune. Punctul cel mai sudic din Chile ne oferă tot ce ar putea aștepta cineva de la capătul lumii, continentul sud-american întinzându-se până spre o explozie de ghețari, iceberg-uri, insule și munți. Între Cordiliera de Coastă și Munți Anzi se află depresiunea centrală, alcătuită din văi și câmpii. Peisajul este foarte diversificat în această zonă incluzând zone de deșert în nord și păduri și lacuri în sud, și cel mai mare lac din Chile, Lacul Llanquihue. Cele mai multe dintre orașele din Chile se găsesc în această depresiune datorita climatului favorabil. Cele mai mari altitudini se găsesc în partea de nord și în partea central. Acestea sunt reprezentate prin vulcani precum Llullaillaco(6,739m), Tres Cruces(6,749m), Cerro Tupungato(6,635m) și cel mai înalt vulcan din lume, Ojos del Salado(6,893m).

4. Clima

Datorită faptului că se întinde pe direcția nord-sud, traversând tropicul de sud și pierzându-se în pustiul de gheață al Antarticii, Chile oferă o mare varietate de climă, acest lucru făcând dificilă o generalizare. Chile, găzduiește cel puțin șapte subtipuri de climă, variind de la deșert în nord, pana la ghețari în est și sud-est, climat subtropical umed în Insula Paștelui, climat oceanic în sud, și climat mediteranean in central statului și prezintă patru anotimpuri. Cei mai importanți factori care stau la baza condițiilor climatic sunt: anticiclonul Pacificului de Sud, arealul de minima presiune din zona Cercului Polar de Sud, curentul Humboldt, Munții Anzi și Cordiliera de Coastă, care tind să omogenizeze temperature de-a lungul coastei. În ciuda faptului că este un stat ingust, unele regiuni din interiorul continentului pot experimeta oscilații mari de temperatură, iar unele orașe precum San Pedro de Atacama, pot avea chiar și un climat continental. În nordul țării se află cel mai arid loc din lume, Deșertul Atacama, unde precipitațiile sunt extrem de rare.

În ciuda apropierii sale de sursa de vapori de apă, și anume Oceanul Pacific, există doi factori importanți principali care determină uscarea. Pe de-o parte există o influență a anticiclonului Pacificului de Sud care blochează trecerea sistemelor frontale, și în al doilea rând efectul de barieră al Munților Anzi, care împiedică trecerea maselor de aer care vin din partea continentală. Aici clima este influențată de factorii radiativi. Radiațiile solare puternice și emisia de radiații nocturne infraroșii explică contrastul termic puternic dintre zi și noapte. Absența aproape totala a precipitațiilor și condițiile extrem de uscate ale mediului fac imposibilă dezvoltarea vieții plantelor.